Poveștile pădurii din Parcul Național Buila-Vânturarița

In ultima vreme au apărut și în România, mai ales în ariile naturale protejate, traseele tematice, pe care întâlnești diferite mijloace informative cu ajutorul cărora vei afla mai multe lucruri legate de respectiva temă a traseului, în general lucruri legate de geodiversitate, biodiversitate și diversitate culturală. Nu este mare lucru, nimic nou sub soare, majoritatea traseelor sunt unele deja cunoascute, doar că mijloacele informative te fac atent asupra lucrurilor mari și mici pe lângă care treci, care altfel ar fi rămas poate nebăgate în seamă. Acestea, alături de specialiștii în diferite domenii ajută la ceea ce se cheamă interpretarea naturii, adică traducerea semnelor și observațiilor pe înțelesul tuturor. Asta dacă vrei să și afli câte cava despre locurile pe unde mergi, fiindcă dacă doar mergi, nu ai nevoie de așa ceva.

Traseul tematic „Poveștile Pădurii din Parcul Național Buila-Vânturarița” a fost selecționat de către Asociația de Ecoturism din România printre cele mai frumoase 7 poteci tematice din țară.

Deschis în vara anului 2010, traseul tematic este o incursiune de poveste în minunata lume a Pădurii.
Cei care păşesc cu ochi şi inima larg deschise nu vor fi dezamăgiţi, deoarece, alături de câteva surprize pregătite pe traseu, au posibilitatea de a descoperi pădurea cu toate cele 5 simţuri.
De-a lungul traseului care durează aproximativ 3 ore, vizitatorii vor afla care sunt diferenţele dintre o pădure plantată şi una naturală şi cât timp îi ia unei păduri să ajungă „la bătrâneţe”. Mai apoi îi aşteaptă o surpriză tactilă care le dezvăluie diferite texturi de scoarţă şi forme de frunze ale arborilor din parc. Aproape de Poiana Scărişoara este pregătită o scurtă lecţie despre cum ne dăm seama ce vieţuitoare se află sau au trecut prin zonă, după semnele şi urmele lăsate. Despre rolul extrem de important al arborilor morţi sau bătrâni şi despre universul în miniatură pe care îl susţin se află mai în adâncul pădurii. Pădurea a fost dintotdeauna un loc de naştere a legendelor, iar pentru acest traseu a fost culeasă una des auzită prin părţile locului, cea despre Muma Pădurii.

Am înşiruit mai jos cateva povești ilustrate cu câteva fotografii care surprind unele “mărunțișuri” întâlnite în cale.

Mânat de dorul de casă și de treburi și însoțit de avertizarea de cod portocaliu (probabil de la soarele care m-a înveselit tot drumul râzând de codul lor), am plecat dis de dimineață din capitală spre Costești-Vâlcea, cu un singur mic popas într-un deal dineaintea Topologului, de unde priveliștea spre munte merită o oprire de câteva minute. Munții cu zăpadă proaspătă căzută peste noapte sclipeau în soarele dimineții, de la Parâng până-n Fagăraș, cu Buila și Cozia în prim plan./Povestile/1.jpgAjung în Costești, îi anunț pe-ai mei că bântui prin zonă și-o pornesc spre munte. Trec în drum pe la câteva din multele biseriri, de la care ieșeau oamenii cu coșuri de pomeni, să văd ce fac panourile informative puse în toamnă cu voluntari într-un proiecțel frumos de promovare a Olteniei de sub Munte. Fac bine, la fel și cel din jurul frumoaselor case oltenești din satul Pietreni.

/Povestile/2.jpg                                              Ajung la una din intrările în Parcul Național Buila-Vânturarița din Pietreni, cea de pe Valea Morii și parchez înaintea barierei dotată cu panou informativ și avertizări de interdicții ale circulației motorizate./Povestile/3.jpgImediat după barieră aflu primul panou informativ al traseului tematic Poveștile Pădurii în PNBV./Povestile/4.jpgAșa că intru în pădurea de pe Valea Morii, pe drumul forestier marcat cu triungi roșu reîmprospătat recent de cei de la administrația parcului, vegheat la tot pasul de numeroșii ochi ai copacilor, încercând să aflu câteva dintre aceste povești./Povestile/5.jpgSemnele primăverii sunt la tot pasul, mai ales pe marginea pârâului și pe versanții însoriți. Inclusiv frunzele veșnic verzi ale iederei au căpătat un verde mai primăvăratic, dovadă a accelerării fotosintezei.

/Povestile/6.jpg

/Povestile/7.jpgValea Morii, unde cândva funcționa o moară, este una foarte interesantă, cu o diversitate geologică și forestieră foarte mare. Pârâul în sine are un curs mai consistent doar câteva sute de metri, fiindcă mai toată apa îi vine de la un afluent foarte scurt, care coboară dinspre nord apele drenate din carstul Muntelui Cacova, scoase la lumină printr-un izbuc aflat la contactul calcarelor cu conglomeratele. Primele sunt jurasice, celelalte cretacice, așa că valea ne poartă pe o importantă limită de timp. În dreapta (cum urc) am un versant cu multe deschideri în aceste conglomerate, unde pot vedea stratificații, falii, elementele rotunjite ale resturilor cărate de foste râuri din foști munți, pe baza cărora se pot reconstitui adevărate “paleopovești” științifice./Povestile/8.jpgPrintre bolovănișuri, pietrișuri și nisipuri cimentate, de la care poți afla vârsta și constituția foștilor munți din care acestea au fost erodate, găsesc și nuclee de argilă și marnă, asociate unui alt nivel/regim al zonelor de sedimentare./Povestile/9.jpgÎn toate acestea se pot găsi cu noroc (pe mine acesta nu a dat de data asta) resturi ale viețuitoarelor ce populau acele ape din trecut.

Pădurea a copiat și ea diferențele de substrat geologic, adaptându-se însă și regimului microclimatic, cei doi versanți fiind cu expoziție sudică și nordică, deci total diferiți și din punctul ăsta de vedere. În albia pârâului predomină arinii (numiți anini pe plan local), pe versantul drept (cum se urcă) predomină mesteacănul (o specie f. rezistentă și adaptabilă, considerantă pionieră în sensul că stabilizează excelent versanții) printre care mai există și alte foioase (fag, carpen) dar și rășinoase (molid, brad, pin), alături de o bogăție de arbuști, mușchi, licheni și ferigi, iar pe versantul stâng predomină fagul, cu exemplare de specii termofile (cireș sălbatic, tei), lipsesc aproape total ferigile și mușchii, în chimb florile primăverii colorează frunzișul veșted.

Și cum pădurea e strâns legată de locul unde-și înfige rădăcinile, deseori pot vedea înregistrări surprinse de copaci ale unor evenimente geomorfologice gen alunecări de teren. Dovadă că nici măcar gravitația nu poate afecta viața pădurii.

/Povestile/10.jpg                                             Apar și primele semne mai clare de primăvară, strigate de banalele și deseori ignoratele flori ale podbalului/Povestile/11.jpgși brusturelui,

/Povestile/12.jpg                                           dar și de hârjoana unei perechi de codobaturi de munte.

/Povestile/14.jpg                                     Murul e și el verde mai tot timpul, iarna constituind adevărat deliciu pt. ierbivorele pădurii, când poate fi scos de sub nea./Povestile/13.jpgÎncet, încet, cu ochi-n pietre și frunze, drumul mă duce într-o curbă de unde drumul forestier părăsește valea pe versantul din stânga, loc unde găsesc un panou unde pot citi, vedea și pipăi diferențele dintre câțiva locuitori arborescenți ai pădurii,/Povestile/15.jpg      pe care-i găsesc și identific ușor prin preajmă, împrăștiați printre fagii predominanți:

– un pâlc de cireși sălbatici, adevărat supermarket monoprodus pt. păsăretul și rozătoarele pădurii, ba chiar și pt. urs:/Povestile/16.jpg

/Povestile/17.jpg     – o salcie căprească, numită în zonă impropriu răchită, aflată în apropierea unei zone cu umezeală:/Povestile/18.jpg        – un plop cu scoarța verde și ramurile pline de flori la fel ca salcia (numite mâțășori):/Povestile/19.jpg         – un mesteacăn inconfundabil prin argintiul scoarței:/Povestile/20.jpg         – un paltin de munte din care vântul împăștie semințele de anul trecut purtate de aripile de zână ce plutesc rotindu-se în căutare de loc bun de încolțit:/Povestile/21.jpg        – un carpen cu griul vărgat de lichenii verzi ce caută nu nordul cum se spune, ci umezeala văii (de data asta aflată tocmai invers, înspre sud):/Povestile/22.jpg        – o zadă (larice) cu scoarța solzoasă și ridată, conifer cu frunze (ace aflate ca la pin, în mănunchiuri numite verticile) căzătoare, ușor de recunoascut toamna prin galbenul aprins cu care incendiază pădurile:/Povestile/23.jpgAstea toate și multe altele, printre care și urmele lăsate de mistreți în cautarea hranei, și ale altor sălbăticiuni în drumul spre izvor (m-am întâlnit odată acolo cu o namilă de urs, eram tot singur, ne-am privit o clipă reciproc de la câțiva metri, după care ambii, instinctual am făcut stânga împrejur sincron și-am rupt-o la sănătoasa, apoi încercând să ne continuăm drumul prin ocolire, am ocolit amândoi până ne-am mai întâlnit o dată ), le găsesc tăind serpentinele drumului forestier pe o scurtătură nemarcată dar binecunoascută în zonă, acum răvășită de răriturile ce se fac în pădure.

Scurtătura mă scoate iarăși în drum, în dreptul unei deschideri în versant unde se vede excelent ce forță de pătrundere au rădăcinile care străpung conglomeratele dure,

/Povestile/24.jpg                                                      iar în curba următoare dau de un nou panou informativ-pupitru unde pot vedea desenată evoluția și ciclul de viață al pădurii, de la sămânță la putregai, exact ceea ce aflu și în preajmă, adică mai multre tipuri de pădure, de la un desiș de puieți instalat în urma unei tăieri recente, la crâng, pădure tânără și pădure matură, cu tot ce are fiecare din ele. Am găsit ciuperci pe crengile și trupinile rămase după exploatre, culcușuri și excremente de ciută și căprior, urme și râmături de mistreț, perforații ale ciocănitorilor în trunchiuri.

Acolo dau de o a doua scurtătură, printr-un pâlc de larice, pe unde fentez o altă buclă largă a drumului, pe unde e plin de flori de primăvară (ghiocei și brândușe), care mă scoate iarăși în drumul forestier, în dreptul unei foste exploatări forestiere, acum adevărat hățiș.

În zona aceasta dau de un alt panou, care mă pune să ghicesc diferențele dintre pădurea naturală și pădurea plantată, tocmai pentru că prin zonă s-au făcut și încă se fac exploatări forestiere./Povestile/25.jpg        Zona este în parcul național, dar în afara zonei de protecție strictă, acolo unde legea românească permite exploatarea, în condițiile existenței lucrării în amenajametul silvic (documentul aprobat de autorități care stabilește ce, unde și cât se taie) și cu avizul administrației parcului. Acum se face o răritură, de către o firmă privată, în pădurea statului administrată de Ocolul Silvc Romani al RNP Romsilva, adică se elimină speciile nevaloroase economic și exemplarele neviabile, ca să lase loc de creștere mai rapidă și celor cu potențial economic mai mare. În trecut au fost făcute și tăieri definitive, în parc și în afara lui, în păduri ale statului sau private. Toate cu tot ceea ce știm că vine la pachet: noroi, zgomot, drujbe, gunoaie, resturi vegetale. Pe trunchiuri se poate citi ușor vârsta fragedă a celor doborâți./Povestile/26.jpgExploatarea e legală, toți copacii doborâți și cioatele rămase au marca ocolului silvic:/Povestile/27.jpg              și nr. de inventar:

/Povestile/28.jpg                                                      ca la carte, haosul va fi aranjat la reprimirea parchetului de la firma de exploatare, legal putem sta liniștiți, dar rămâne întrebarea: de ce tocmai într-un parc național? Nu putem măcar păstra fără intervenție umană 1,3% din teritoriu cât reprezintă parcurile? Până acum nu s-a reușit asta în România.

Noroc că pădurile din Carpați, cel puțin cele de foioase, au mare capacitate de regenerare naturală. Văd regenerare foarte frumoasă pe versanții unde s-a tăiat acum 4-5 ani, crângul are deja peste 3 m înălțime acum și e o zonă foarte apreciată de cervide și mistreți. Se poate vedea ușor însă și care este capacitatea de regenerare naturală, pe un versant văd regenerare excelentă într-o parte, iar dincolo de o viroagă, unde panta e ceva mai aprigă, doar câțiva puieți singuratici./Povestile/29.jpg  După ce trec de buștenii triști de pe marginea drumului, de astă dată aduși din afara parcului, unii de peste 100 ani, dintr-o pădure privată, fiindcă prin parc e singurul acces, ajung la limita parcului, la o intersecție de trasee (punct galben care vine din Bărbătești), marcată de un stâlp indicator din lemn, care încă rezistă după 6 ierni și de un nou panou, unde citesc versificația unor legende despre muma pădurii, care îi va nenoroci pe cei care vor face rău pădurii./Povestile/30.jpg        Ca o ironie, lângă acest panou a fost multă vreme rampa de încarcare a buștenilor și baraca ambulantă în care au locuit muncitorii forestieri. S-or fi speriat, sau și-or fi terminat treaba?

De aici părăsesc drumul forestier, dar am două marcaje plus limita parcului și urc pe o muchie presărată cu ienupăr și afini, printre o plantație de molizi și o pădure seculară de fag, până în poiana Scărișoara, unde priveliștea către creasta înzăpezită se deschide pt. prima dată de la plecarea din sat./Povestile/31.jpgRezemat de adăpostul-refugiu, zace rezemat, șchiop dar încă făcându-și datoria, tot după 6 ierni de muncă, un panou informativ care-a rezistat eroic atât vânturilor, ploilor, soarelui și zăpezilor, dar și topoarelor, cuțitelor, pietrelor și altor instumente de agresiune cu care l-au atacat iubitorii de natură./Povestile/32.jpg    Nu la fel de bine au rezistat și alte amenajări ale refugiului și spațiului de campare amenajat: gardul și poarta puse pe foc, scara de acces la pod (unde se poate chiar dormi) declarată dispărută, lada din lemn pt. gunoi aruncată pe versant (în afara parcului), banca de la vatra de foc arsă, în solidaritate cu surata ei de la masă. Lupta a fost grea și lungă, peste 5 ani, dar omul e puternic și învinge întotdeauna.

Dar să ne întoarcem la povești frumoase. Îmi bucur setea cu apa rece a izvorului, foamea cu ce găsesc și vederea cu aranjamentele violet-albe ale brândușelor și ghioceilor, găsite mereu altfel dispuse la poalele fagului de cel puțin două sute de ani care străjuiește poina./Povestile/33.jpgTot în poiană aflu de pe un mic panou despre mici semne lăsate de mici și mari viețuitoare ale pădurii./Povestile/34.jpgAlunele-s mâncate de mult, nimic n-au lăsat tâlharii, dar florile băiețești ale alunilor în căutarea celor mai puțin arătoase și mai discrete ale fetițelor alun, sunt semne bune pt. recolta de la toamnă.

/Povestile/35.jpg                                                  Dau însă de jir:

/Povestile/36.jpg    Asta e prea mult să fie halit tot de mistreți, i-ar durea capul rău de tot și-ar deveni foarte răi. Iar mugurii fagilor, care deja încep să coloreze pădurea în roșiatic în prevestirea verdelui crud de după plezneală, asigură hrana la fel de multă și supraviețuirea pădurii./Povestile/37.jpg      Din muchia plină cu tufe de păducel în care mai există fructe roșii uscate, arunc o privire zăpezilor Pietrei, Țuclei, Albului/Povestile/38.jpg         și Casei de Piatră:/Povestile/39.jpg   unde mai mereu vedeam pete negre mișcătoare de capre negre (acum nu), dar și Coziei și Narățului, unde sigur sunt dar n-am binoclu așa puternic.

De aici situația se schimbă radical, intrând total în împărăția calcarelor. Greu de crezut când te uiți la munte că a fost construit prin secretarea carbonatului de calciu pentru schelete de către organisme recifale, dintr-o mare caldă, aflată pe la tropice. Dar găsesc încă o dată dovada, într-o piatră banală din potecă./Povestile/40.jpgDespre geologie și geomorfologie se poate vorbi aici o grămadă, fiindcă zona carstică are la tot pasul elemente deosebite.

Pădurea se schimbă și ea. Intru în tărâmul unde predomină fagii seculari, în care securea și drujba n-au răzbit și nici nu vor intra. E o bucată din cele peste 600 ha de păduri virgine aflate în PNBV, cel mai mic parc național al țării, țără care a rămas singura din UE cu așa ceva.

/Povestile/41.jpg                                                         Ce e pe sub fagi se schimbă în același timp: pe lângă unele specii comune, aici găsim alte ferigi,/Povestile/43.jpg

/Povestile/42.jpgalți mușchi, alte flori, specifice zonelor de stâncărie și grohotiș calcaros. Printre fagi mai apare și câte o pată verde: un fag acoperit cu iederă veșnic verde, un brad, un molid/Povestile/45.jpgși o tisă, pe care-o găsesc în marginea potecii, la 100 m de indicatorul care marcheză despărțirea triunghiului roșu care merge către Muntele Cacova și creastă de punctul galben care merge pe curbă de nivel spre mânăstirea Pătrunsa, ambele proaspăt revopsite de cei de la parc. Frumos și rar arbore, relict glaciar, din care în PNBV există pe lângă exemplare izolate mai multe pâlcuri, printre care cel mai mare este o adevărată pădure, de aproape două hectare, cu peste 800 exemplare, singura pădure de tisă rămasă în Carpații românești. Faptul că-i place la rece e dovedit de florile care deja au apărut./Povestile/44.jpgArborele este unul dioic, adică exită exemplare băiat și exemplare fată, care înfloresc și se înmulțesc dacă au cu cine. Lemnul a fost foarte căutat pt. sculptură, fiind foarte rezistent, frumos dar și ușor de modelat, iar multă vreme a fost stârpit de către ciobani pe motiv că le otrăvesc oile și caprele, fiindcă singura parte netoxică a acestui arbore este fructul (nu are conuri, deși mulți o confundă ușor cu bradul, având acele foarte asemănătoare), de culoare roșie, căutate de păsări, care astfel răspândesc și semințele, dar acești factori au dus aproape la extincția speciei, care a recâștigat a doua șansă fiind des întâlnită ca arbore ornamental.

Continui pe potecă prin pădurea foarte frumoasă de fag, care îmbracă versanții abrupți stâncoși. Pe un petec de zăpadă disting urmele a doi lupi/Povestile/46.jpg       ce luaseră în urmă cu puțin timp urma unor ciute, ale căror urme, culcușuri și căcăreze/Povestile/47.jpg        le găsesc imediat în preajmă. Am avut șansa să asist la scene de vânătoare ale unor astfel de animale și-mi imaginez și acum un scenariu plin de urmăriri, lupte și sânge.

Curând ajung într-o viroagă (a doua de la plecarea de la Scărișoara, din cle 6 ce trebuiesc străbătute până la Pătrunsa), unde dau de alte panouri-ghicitoare care ne spun alte povești. Lângă câteva trunchiuri căzute și fagi uscați încă în picioare, poți afla despre valoarea pentru o pădure sănătoasă a lemnul mort./Povestile/48.jpg     Pe lângă oferire de adăpost în scorburi pentru diferite viețuitoare (lilieci, veverițe, pârși, păsări etc.), astfel de bușteni uscati și putregaiuri reprezeintă un adevărat ecosistem pentru ferigi, ciuperci și mușci, insecte și toate celelalte viețuitoare care trăiesc pe seama lor, sub scoarța trunchiurilor uscate/Povestile/49.jpg      și în interiorul putreziciunilor existând o întreagă lume vie. Practic, existența și a lemnului mort înseamnă o pădure vie, pe când eliminarea acestuia înseamnă scăderea biodiversității./Povestile/50.jpgImediat după aceste panouri dau de panoul de final al traseului, montat unde s-a terminat proiectul în 2010, dar care va fi mutat spre Pătrunsa odată cu scrierea/desenarea și altor povești ale pădurii./Povestile/53.jpg         Mă bucur în continuare de pădure și de florile primăverii,

/Povestile/51.jpg                                              mai traversez încă două văi, după care cobor înr-a treia, mult mai adâncă, cu versanții mult mai înclinați, într-o poiană (Poiana Bulzului), unde întâlnesc un alt traseu ce urcă din Bărbătești pe Valea Otăsăului, marcat cu cruce albastră și cu indicator nou metalic instalat recent de cei de la parc.

/Povestile/52.jpg                                       Indicatoarele din lemn, care mie personal îmi plac mai mult, fiindcă-s mai arătoase și mai integrate în peisaj, plus că dau o distincție aparte parcului, chiar dacă nu-s conforme standardelor și mai greu de întreținut, urmează să fie înlocuite cu cele metalice alb-negru, cei de la parc înlocuind deja o parte dintre cele care și-au făcut datoria în ultimii 6-7 ani.

Imediat de la prima intersecție de trasee găsim încă una, marcată deasemenea cu indicator nou metalic, în dreptul unei cruci de marmură ridicată în memoria unei victime a muntelui, mă și despart de crucea albastră care urcă în creastă spre Curmătura Builei. Continui pe potecă prin poiană, apoi traversez prin pădure Valea Otăsăului și în scurt timp ies în poienile vaste de la Pătrunsa, de unde traseul marcat cu punct galben urcă tot spre Curmătura Builei, iar spre Bărbătești și Cheia este un traseu marcat cu cruce roșie./Povestile/54.jpgSchitul Pătrunsa, deși unul dintre cele mai izolate din țară, fără drum de acces auto și curent electric de la rețea, s-a transformat în ultimii ani în adevărată mânăstire, cu biserică mare și multe chilii-căsuțe construite în jur, formând un adevărat sat mânăstiresc, în care se îmbină vechiul cu noul, frumosul cu urâtul, tradiționalul cu modernul, natura curată cu amprenta activităților umane. Cu toate acestea, așezarea aceasta, alături de celelalte din zonă reprezintă un element de atracție suplimentară pentru zonă.

La Pătrunsa mi-am încheiat traseul în această zi, iar după o pauză mai mult pentru povești omenești cu vechi cunoascuți, m-am pornit înapoi spre casă, pe alte coclauri, prin alte păduri.

Sper că v-am deschis pofta de vizitat traseul și parcul sau oricare alt trase și altă zonă protejată sau nu, cu toate simțurile deschise pentru a vedea micile amânunte pe lângă care deseori trecem fără să le băgăm în seamă.

Anunțuri

Cum înfiinţăm Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate?

0 - CopyContext: România a rămas singura țară a Europei în care Guvernul nu-și asumă responsabilitatea directă a administrării patrimoniului natural de interes național. În prezent, îl administrează alte entități de stat sau private desemnate în urma unor licitații: parcurile naționale și naturale și siturile Natura 2000 mari au administratori, în subordinea Romsilva, consiliilor județene, ONG-uri etc. iar rezervațiile naturale și siturile Natura 2000 mici au custozi: primării, ONG-uri, asociații de vânători și pescari, ocoale silvice de stat şi private etc.

Problema: Lipsa unei strategii unitare de administrare responsabilă a patrimoniului național. Ariile protejate se confruntă cu diverse probleme, cu care administratorii sau custozii se luptă individual și ineficient, cu resurse limitate cantitativ şi calitativ.

Soluția: Înființarea Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate (ANANP), sub autoritatea Ministerului Mediului, pentru asigurarea administrării coerente și unitare a rețelei naționale de arii protejate.

Noua instituție este pe cale să se nască. Proiectul de lege se află pe ordinea de zi a Camerei Deputaților din data de 4 aprilie.

Ministerul Mediului a transmis  invitaţia de constituire a grupului de lucru celor care și-au manifestat interesul de a se implica în înfiinţarea ANANP, grup care o să lucreze la elaborarea Hotărârii de Guvern prin care se vor stabili atribuţiile şi modul de organizare ale noii instituţii. Este bine ca dezbaterea să iasă din cercul restrâns al experţilor, pentru a-i implica în primul rând pe cei interesaţi în mod direct de ariile naturale proteajte, adică vizitatorii acestora și comunităţile locale.

Toate deciziile de până acum referitoare la conservarea naturii au avut ca numitor comun o foarte slabă consultare precum şi lipsa voinţei politice, indiferent de culoarea decidenţilor. Întotdeauna mediul a fost un capitol secundar faţă de toate celelalte şi a fost tratat ca atare din toate punctele de vedere, iar dintre capitolele mediului, ariile naturale protejate și conservarea naturii au fost la rândul lor cele mai văduvite de resurse umane și financare, aproape abandonate, la toate nivelurile aparatului administrativ şi decizional.

Ministerul Mediului, sub multele lui denumiri și conduceri, a fost unul voit slab, poate cel mai slab dintre ministere, care nu prea a contat în faţa celorlalte priorităţi şi interese. Niciodată nu a existat o echipă care să se bată cu toate mijloacele posibile pentru nevoile reale ale naturii, ci s-a mers permanent în nota generală a compromisului, pornindu-se din start cu handicapul defetist al celui care nu încearcă mai mult fiindcă oricum nu i se va da/aproba de către cei care au pâinea și cuţitul: finaţele, justiţia, administraţia, padurile, apele, agricultura, industria, transporturile, etc.. Politica asta a compromisului a fost adoptată nu numai de către autorităţi, dar și de către reprezentanţii societăţii civile care dau tonul, având ca rezultate unele victorii de etapă şi succese punctuale din când în când, dar per ansamblu situaţia mergând înspre rău, cu efecte vizibile la nivelul pădurilor, râurilor, biodiversităţii și geodiversității, a căror stare de conservare este în declin, în faţa creşterii constante a presiunilor de toate felurile.

Marea şansă a acestui moment este că actualul Guvern nu are presiune şi control politic şi ar putea acţiona în sensul fundamentării unei variante ideale a ANANP, care să nu ţină cont de altceva decât de problemele și nevoile reale ale patrimoniului natural naţional. Nu ar trebui să conteze că nu există linie bugetară. Lipsa fondurilor este o sperietoare falsă în contextul în care vorbim de aproape un sfert din teritoriul ţării, mai exact sfertul cel mai valoros din punct de vedere al patrimoniului natural national, a cărui pierdere sau degradare are consecinţe catastrofale asupra viitorului nostru, inclusiv din perspectivă bugetară. Dacă s-ar aborda această variantă sunt convins că autorităţile ar primi sprijinul larg al societăţii civile, care ar crea suficientă presiune asupra factorilor decizionali de acum dar și din viitor, după terminarea acestui scurt mandat, încât aceștia să aprobe o variantă optimă pentru natură, mai ales în contextul în care opinia publică este foarte sensibilă în ultima vreme la temele de mediu. Acum nu vorbim de voinţă politică, ci de voinţă a aparatului administrativ condus de tehnocraţi, care sper să existe, care poate duce la rezolvarea pe termen lung a situaţiei grave, triste şi ruşinoase în care se află ţara europeană cu cea mai valoroasă biodiversitate, sau, din contră poate înfiinţa doar o nouă suprastructură biorocratică, care să preia și târe mai departe actualul sistem de administrare care și-a dovedit limitele și neajunsurile.

Am facut în articolul Sistemului românesc de administrare a ariilor naturale protejate, reluat și aici o analiză a situaţiei triste din acest domeniu extrem de important, pe care însă toţi factorii decizionali și politici l-au tratat extrem de superficial. Iar în articolul  Cum și cine se ocupă de administrarea ariilor naturale protejate în România? am descris câteva hibe ale sistemului de încredinţare terţilor a responsabilităţii administrării patrimoniului natural naţional.

Făcând parte din grupul de lucru, am cerut la toate întâlnirile reprezentanţilor autoritatilor să ne pună la dispoziţie informaţiile care să ne ajute să analizăm situaţia actualului sistem de administrare a ariilor naturale protejate şi să putem fundamenta înfiinţarea noii instituţii. Până la urmă am solicitat aceste informaţii oficial, în baza legii accesului la informaţia de interes public. Din păcate s-a dovedit că este greu să fie adunate cap la cap aceste informaţii fără de care cred că nu se poate discuta despre o fundamentare reală a noii instituţii. Din ce am primit, situaţia actuală arată în felul următor, conform datelor primite ca răspuns la solicitările formulate:

1. Lista ariilor naturale protejate care au la ora actuală administrator/custode, cu nominalizarea administratorilor şi custozilor şi lista celor fără administrator/custode.

Dintre cele 50 arii naturale protejate care necesită structuri de administrare, 42 au la ora actuală un administrator care a preluat responsabilitatea prin contract:

  • Una (singura) este subordonată direct ministerului: Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.
  • 24 arii protejate sunt administrate de către Regia Naţională a Pădurilor Romsilva: 12 parcuri naţionale (Retezat, Cheile Nerei-Beuşniţa, Munţii Rodnei, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Călimani, Cozia, Piatra Craiului, Semenic-Cheile Caraşului,  Munţii Măcinului, Domogled-Valea Cernei, Buila-Vânturariţa și Defileul Jiului), 10 parcuri naturale (Porţile de Fier, Apuseni, Bucegi, Grădiştea-Muncelului Cioclovina, Vânători-Neamţ, Balta Mică a Brăilei, Lunca Mureşului, Munţii Maramureşului, Comana și Putna-Vrancea) și două situri Natura 2000 (Igniș și Coridorul Ialomiţei).
  • 5 arii protejate sunt administrate de către consilii judeţene: un parc naţional (Neamţ – P.N. Ceahlău), un geoparc (Mehedinţi – Platoul Mehedinţi) și 3 situri Natura 2000 (Alba – Frumoasa, Covasna – Munţii Bodoc-Baraolt şi Dolj – Coridorul Jiului).
  • 3 situri Natura 2000 sunt administrare de către Societatea Progresul Silvic: Podişul Hârtibaciului, Sighişoara-Târnava Mare și Podișul Nord Dobrogean, ultima în parteneriat cu ONG – Asociaţia pentru Dezvoltare Durabilă DAKIA.
  • 3 situri Natura 2000 sunt administrate de către Grupuri de Acţiune Locală (Trascău, Munţii Ciucului şi Târnava Mare – Niraj, ultima în parteneriat cu ONG – Grupul Milvus).
  • un parc natural (Defileul Mureşului) şi un sit Natura 2000 (Făgăraș) sunt administrate de către ocoale silvice private: OS Gheorghieni, respectiv OS Răşinari cu OS Izvorul Florii.
  • două situri Natura 2000 sunt administrate de către ONG: Parâng (Fundaţia Guard Forest) şi Defileul Crişului Repede – Pădurea Craiului (Centrul pentru Arii Protejate şi Dezvoltare Durabilă Bihor).
  • un sit Natura 2000 (Ciucaş) este administrat de către ICAS București în parteneriat cu ONG – Fundația Carpați.
  • un sit Natura 2000 (Nordul Gorjului de Vest) este administrat de către Camera de Comerţ şi Industrie România-Japonia.

8 arii naturale protejate care necesită structuri de administrare nu au un administrator la ora actuală:

  • 5 nu au avut niciodată în urma sesiunilor de atribuire, sau au avut si nu mai au: parcurile naturale Lunca Joasă a Prutului Inferior și Cefa și siturile Natura 2000 Râul Prut, Lozna și Valea Izei – Dealurile Solovan.
  • 3 au avut administratori, contractele fiind reziliate.

La ora actuală, după șapte sesiuni de atribuire în custodie, dintre cele 616 arii naturale protejate care ar trebui încredințate în custodie, situația este următoarea:

  • 298 (48% nu au fost încredințate în custodie;
  • 244 (39%) sunt încredințate în custodie;
  • 74 convenții (12% din totalul ariilor protejate, 23% din totalul convențiilor) au fost reziliate după încredințarea în custodie.

Custozii care au acceptat să se implice în administrarea ariilor naturale protejată sunt diverși, aceştia administrând ariile protejate:

  • 86 – ONG, printre care şi 5 în parteneriat;
  • 61 – Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, printre care şi 5 în parteneriat cu ONG;
  • 16 – asociații ale vânătorilor şi pescarilor;
  • 15 – agenţii pentru protecţia mediului, printre care şi 5 în parteneriat cu ONG;
  • 12 – societăţi comerciale, printre care şi două în parteneriat cu ONG;
  • 10 – consilii judeţene;
  • 10 – ocoale silvice private, printre care şi unul în parteneriat cu ONG;
  • 8 – primării, printre care şi unul în parteneriat cu ONG;
  • 7 – grupuri de acţiune locale (GAL);
  • 6 – muzee;
  • 5 – universităţi;
  • 5 – institute de cercetare;
  • 3 – proprietari de pădure.

 

2. Lista ariilor naturale protejate care au avut administrator/custode şi ale căror contracte/convenții au fost reziliate, precum şi datele când au fost făcute rezilierile şi motivele acestora.

3 arii naturale protejate care necesită structuri de administrare au avut administratori, contractele fiind reziliate: Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului şi siturile Natura 2000 Munții Țarcu şi Defileul Mureşului Inferior – Dealurile Lipovei.

Din informațiile furnizate, reiese motivul rezilierii pentru un singur contract – situl Natura 2000 Munții Țarcu – motivul menţionat fiind nerespectarea prevederilor contractuale.

74 arii naturale protejate care au fost încredinţate în custodie au rămas fără custode, convenţiile fiind reziliate fără menţionarea motivelor:

  • 33 au fost în custodia ONG;
  • 28 au fost în custodia Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva;
  • 5 au fost în custodia primăriilor;
  • 3 au fost în custodia câte unei asociaţii a vânătorilor și pescarilor, unei agenţii pentru protecţia mediului şi unui proprietar de păduri;
  • 3 au fost în custodia unor muzee;
  • două au fost în custodia unor societăţi comerciale.

Procesul se dorește a fi continuat de către Ministerul Mediului, deși rezultatele dovedesc ineficienţa, autoritatea postând un anunţ de intenţie pentru organizarea în 2016 a 3 sesiuni de atribuire în administrare/custodie a ariilor naturale protejate, în lunile aprilie 2016, iulie 2016 și octombrie 2016.

 

3. Lista ariilor naturale protejate care au la ora actuală regulament şi plan de management aprobate prin acte normative, în procedură de aprobare interministerială sau la minister, în procedură de autorizare la APM.

Planul de management este principalul instrument al administratorilor ariilor naturale protejate pentru asigurarea stării de conservare favorabilă patrimoniului natural. După mai bine de 15 ani de când s-a creat reţeau naţională de arii naturale protejate, şi după zeci de milioane de euro cheltuite din fonduri europene exact pentru aşa ceva, s-a ajuns ca un pic peste 6% dintre ariile naturale protejate să aibă aprobat de către autoritatea responsabilă un plan de management şi alte 24% să aibă speranţe că vor avea unul. Despre implementarea acestora nici nu are rost să încercăm să vorbim.

Este relevant cazul Rezervaţiei Naturale a Trovanţilor Costeşti, aflată în custodia Asociaţiei Kogayon: planul de management 2007-2012 a fost realizat şi implementat din resurse proprii, deși nu a fost niciodată aprobat, iar planul de management 2014-2018 a fost aprobat cu un an lipsă (2013) din continuitatea firească, datorată întârzierii aprobării de către autorităţile responsabile.

La ora actuală, numai 9 arii naturale protejate care necesită structuri de administrare din totalul de 50 au planul de management aprobat prin Ordin de Ministru iar pentru alte 12 acesta a fost depus la minister şi se alflă în diferite etape ale procesului de aprobare.

În ceea ce priveşte ariile naturale protejate care au fost încredinţate în custodie, numai 29 din totalul de 616 au planul de management aprobat prin Ordin de Ministru şi pentru alte 175 acesta a fost depus la minister şi se află in diferite etape ale procesului de aprobare.

Nu am primit informaţii despre planurile de management aflate în procedură de autorizare la APM.

Pe pagina Ministerului Mediului se găseşte situaţia ariilor naturale protejate care au fost încredinţate în administrate şi custodie şi a planurilor de management ale acestora, care însă nu este una actualizată cu ultimele schimbări (incredinţări, rezilieri).

 

4. Situaţia controalelor efectuate în anul 2015 la adminsitartorii şi custozii de arii naturale protejate de către Garda Naţională de Mediu precum şi măsurile impuse.

Am primit informaţii precum că au fost efectuate un număr de 397 controale, fără nicio sancţiune, ci cu măsuri diverse, dar toate mărunte, precum igienizări, montare panouri, desfiinţat vetre de foc, refacere grilaje la peşteri, monitorizarea activităţilor, informare etc..

 

5. Situaţie la zi a personalului angajat în administraţiile de arii naturale protejate (defalcată pe fiecare parc naţional, natural şi sit Natura 2000), conform contractului de administrare precum şi existent (realizat) la ora actuală.

6. Situaţie la zi a personalului angajat în Agenţiile pentru Protecţia Mediului cu atribuţii principale în administrarea ariilor naturale protejate fără administrator/custode.

La ora actuală, resursele umane implicate full-time în administrarea ariilor naturale protejate sunt următoarele:

  • Regia Naţională a Pădurilor Romsilva este cel mai mare angajator, cu 298 angajaţi (din 323 cât ar trebui conform contractelor de administare) în cadrul celor 12 administraţii de parcuri naţionale (159 din necesarul de 168) și celor 10 administraţii de parcuri naturale (139 din necesarul de 155). Media este de aproape 14 angajaţi/administraţie, cu un minim de 9 și un maxim de 20.
  • Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării cu 171 angajaţi.
  • Pentru singurul parc naţional administrat de către altcineva decât Romsilva (Ceahlău), Consiliul Judeţean Neamţ are 15 angajaţi, iar cele două administraţii de parcuri naturale administrate de către altcineva decât Romsilva (Defileul Mureşului şi Mehedinţi), Ocolul Silvic de Regim Gheorghieni şi Consiliul Judeţean Mehedinţi au 11, respectiv 17 angajaţi, ducând totalul angajaţilor administraţiilor de parcuri la un total de 342 dintr-un necesar de 365 conform prevederilor actuale.
  • Cele 12 situri Natura 2000 încredinţate în administrare au un total de 101 angajaţi. Nu au fost furnizate date concludente pentru a stabili un necesar conform prevederilor actuale.
  • În ceea ce privește custozii, este greu de estimat un număr de persoane implicate în exercitarea custodiei, ţinând cont că aceştia sunt voluntari.
  • Ariile naturale protejate fără custode (60%) sau administrator (16%) sunt în grija a cca. 100 angajaţi ai agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului (o medie de 2 angajaţi/agenţie, dar care au multe alte atribuţii la nivel de reglementare) și ai structurilor de mediu naţionale (agenţie și minister).

Trăgând linie, ajungem la un total de 714 oameni care au în grijă peste un sfert din suprafaţa ţării, ce are aceasta mai valoros ca patrimoniu natural. Restul este bazat pe voluntariat.

Despre gradul de pregătire al acestor oameni iarăşi nu se prea poate vorbi, acesta fiind foarte divers, atâta timp cât nu există la nivel naţional nici cadru de pregătire, nici de perfecţionare, nici de evaluare în domeniu, iar criteriile de angajare și evaluare sunt la atitudine angajatorului care semnează contractul de administrare cu ministerul. Putem vorbi însă de dedicaţia şi dăruirea unora dintre ei care prin munca lor au reuşit să ţină lucrurile pe linia de plutire şi chiar să realizeze lucruri remarcabile.

 

7. Situaţia din 2015 a resurselor bugetare alocate de către administratorii de arii naturale protejate (defalcată pe fiecare parc naţional, natural şi sit Natura 2000 şi sursă proprie sau externă), conform contractului de administrare, precum şi realizat în anul 2015.

Dacă la capitoul resurse umane alocate Regia Naţională a Pădurilor Romsilva este pe primul loc, în ceea ce priveşte resursele bugetare alocate, locul fruntaş este cel al Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, resursele bugetare alocate acesteia fiind de 40,3 milioane RON, la care se adaugă alte 19 milioane RON din finanţări externe.

Regia Naţională a Pădurilor Romsilva a cheltuit în 2015 pentru administrarea celor 22 parcuri şi două situri Natura 2000 un total de 28,6 milioane RON, din care 15,5 milioane RON (faţă de 13,7 milioane RON alocaţi conform contractelor de administrare) din surse proprii şi 13,1 milioane RON din surse externe.

Cheltuielile celorlalţi administratori au fost:

  • Consiliul Judeţean Alba pentru situl Natura 2000 Frumoasa: 4,4 milioane RON din surse majoritar externe;
  • Consiliul Județean Dolj pentru situl Natura 2000 Coridorul Jiului: 3,3 milioane RON (0,2 milioane RON din surse proprii şi 3,1 milioane RON din surse externe);
  • Consiliul Județean Covasna pentru situl Natura 2000 Munţii Bodoc- Baraolt: 1,9 milioane RON (0,2 milioane RON din surse proprii şi 1,7 milioane RON din surse externe);
  • Ocolul Silvic de Regim Gheorghieni pentru P.N. Defileul Mureşului: 1,5 milioane RON (0,5 milioane RON din surse proprii şi 1 milion RON din surse externe);
  • Fundaţia Guard Forest pentru situl Natura 2000 Munţii Parâng: 1,2 milioane RON din surse majoritar externe;
  • Camera de Comerţ şi Industrie România-Japonia pentru situl Natura 2000 Nordul Gorjului de Vest: 1,1 milioane RON din surse externe;
  • Consiliul Judeţean Neamţ pentru P.N. Ceahlău: 1 milion RON din surse proprii;
  • Centrul pentru Arii Protejate şi Dezvoltare Durabilă Bihor pentru situl Natura 2000 Defileul Crişului Repede – Pădurea Craiului: 0,8 milioane RON din surse externe;
  • Asociaţia Microregiunea Valea Nirajului, Asociaţia Microregională Târnava Mică Bălăuşeri-Sovata şi Asociaţia „Grupul Milvus” pentru situl Natura 2000 Dealurile Târnavelor şi Valea Nirajului: 0,7 milioane RON din surse majoritar externe;
  • Consiliul Judeţean Mehedinţi pentru Geoparcul Mehedinţi: 0,6 milioane RON din surse proprii;
  • Societatea Progresul Silvic pentru siturile Natura 2000 Podişul Hârtibaciului şi Sighişoara-Târnava Mare: 0,04 milioane RON din surse interne;
  • GAL din munţii Metaliferi, Trascău şi Muntele Mare pentru situl Natura 2000 Trascău: 0,02 milioane RON din surse proprii;
  • Ocolul Silvic Răşinari RA împreună cu Ocolul Silvic Izvorul Florii pentru situl Natura 2000 Munţii Făgăraş: 0
  • ICAS București în parteneriat cu Fundația Carpați pentru situl Natura 2000 Munţii Ciucaș: 0

Restul ariilor naturale protejate care necesită structuri de administrare nu au avut niciun fel de resursă financiară alocată.

Așadar, trăgând linie, ajungem la un total de 45,2 milioane RON care s-au cheltuit în 2015 pentru parcurile și siturile Natura 2000 cu structuri de administrare, din care 18,3 milioane RON proveniţi din propriile resurse ale administratorilor (85% dintre aceştia de la RNP Romsilva) și 26,9 milioane RON din proiecte şi alte surse externe (49% atraşi de către RNP Romsilva, 34% de către 3 dintre cele 4 consilii judeţene şi 17% de către restul administratorilor).

 

8. Situaţia din 2015 a veniturilor realizate de către administratorii de arii naturale protejate (defalcată pe fiecare parc naţional, natural şi sit Natura 2000), cu evidenţierea categoriilor de venituri.

Cine crede că se poate obţine profit direct din administrarea unei arii naturale protejate greşeşte din start şi transformă activitatea de conservare într-una economică sortită din start eşecului.

Conform datelor obţinute, numai administraţiile parcurilor naţionale şi naturale administrate de RNP Romsilva, Administraţia P.N. Defileul Mureşul administrat de OS de Regim Gheorghieni şi 4 administraţii de situri Natura 2000 (Nordul Gorjului de Vest, Podişul Hârtibaciului, Parâng şi Defileul Crişului Repede – Pădurea Craiului) au înregistrat venituri în anul 2015.

Acestea, excluzând finanţările proiectelor și facturarea administraţiilor către administrator, au valoarea mult mai mică faţă de cea a cheltuielilor şi provin din doar câteva surse:

  • Tarife de vizitare (numai parcurile administrate de RNP Romsilva): 860.906 RON (diferă de la 0 pt. 4 dintre parcuri, până la 215.298 RON pentru P.N. Porţile de Fier).
  • Tarife de avizare (pentru parcurile administrate de RNP Romsilva şi celelalte 5 administraţii cu venituri înregistrate): 759.746 RON (diferă de la 443 pt. P.N. Lunca Mureşului, până la 171.175 RON pentru P.N. Comana).
  • Prestări servicii: 86.705 RON – situl Natura 2000 Munţii Parâng.
  • Alte venituri: 10.000 RON – situl Natura 2000 Defileul Crişului Repede – Pădurea Craiului.

 

9. Situaţia din 2015 a avizelor favorabile şi nefavorabile date de către administratorii de parcuri naţionale pentru lucrări de exploatare forestieră (inclusiv lucrări necomerciale şi accidentale), defalcată pe fiecare parc naţional, zonă funcţională, proprietar de pădure, unitate de producţie), cu cantităţile, speciile şi vârsta la exploatare a masei lemnoase avizată pentru exploatare.

10. Situaţia din 2015 a cotelor de recoltă aprobate pentru fondurile de vânătoare din parcurile naturale şi cât s-a realizat din acestea de către gestionari, defalcată pe fiecare parc natural şi gestionari de fonduri de vânătoare.

Aceste informaţii ar trebui să existe, alături de toate celelalte care se referă la exploatarea resursele economice de pe teritoriul ariilor protejate, detaliate, la fiecare administraţie, reprezentând imaginea activităţilor solicitate, permise/respinse și controlate de către administrator pe teritoriul administrat.

Realitatea este însă foarte departe:

  • Am primit informaţii referitoare la numărul avizelor eliberate în 2015 de către administratorii de parcuri naţionale (nu şi de la P.N. Ceahlău) pentru lucrări de exploatare forestieră: 982 favorabile (de la 0 în P.N. Călimani la 385 în P.N. Rodnei) şi 11 nefavorabile (3 în P.N. Piatra Craiului și 8 în P.N. Rodnei).
  • Defalcarea pe zonă funcţională, proprietar de pădure, unitate de producţie/amenajistică, cantităţi, specii, vârste şi cantităţi s-a primit complet numai de la 4 parcuri, de la alte 3 primindu-se parţial, pentru restul neexistând centralizate alte informaţii decât numărul avizelor.
  • Am primit informaţii complete referitoare la cotele de recoltă şi cât s-a realizat numai de la 3 dintre parcurile naturale, parţiale de la alte două şi nimic de la restul 10. Conform datelor primite, de pe fondurile de vânătoare care se suprapun total sau parţial cu cele 5 parcuri naturale de unde am primit date, în 2015 au fost împușcate 12 capre negre, 15 cerbi, 28 căpriori, 152 mistreţi, 147 vulpi, 26 dihori, 17 nevăstuici, 20 şacali, 1635 iepuri și 35.367 păsări.

 

Pentru extinderea dezbaterii pubice Asociatia Kogayon a inițiat un sondaj, opiniile colectate urmând a fi furnizate ministerului.

Peste 1000 de oameni din toate zonele țării (fruntași sunt cei din capitală, Cluj, Vâlcea și Brașov) și-au spus părerea cu privire la înființarea Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate (ANANP), rezultatele de până acum ale sondajului fiind următoarele:

– Starea de conservare a ariilor naturale protejate a primit nota 3,42 pe o sacră de la 1 la 10.0

– Reţeaua naţională de arii naturale protejate este esenţială și foarte importantă pentru 94,5% dintre respondenţi. 3 - Copy

– 72,2% dintre respondenţi consideră că sistemul românesc de administrare a ariilor protejate bazat pe încredinţarea este unul prost şi numai 9% consideră că este unul bun.

5 - Copy

– 96,7% dintre respondenţi sunt de acord cu înființarea ANANP.

6 - Copy

– Implicare ANANP în administrarea rețelei de arii protejate este percepută astfel: 72,3% administrând ariile protejate în subordine şi 16,9% coordonând administrațiile/custozii care preiau responsabilitatea. 7

– Toate entităţile implicate la ora actuală în administrare, NU ar trebui să administreze arii protejate conform răspunsurilor respondenţilor, într-o proporţie mare: 79% – companii private, 72% – ocoale silvice private, 64% – companii de stat, 63% – asociaţii de vânători, pescari, proprietari, 62% – consilii locale şi judeţene, 56% – regii naţionale, sau mai mică: 30% – agenţii judeţene de mediu, 28% – muzee, 27% – instituţii de învăţământ, 22% – organizaţii neguvernamentale şi 9% – instituţii ştiinţifice de cercetare. 8

– Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, care administrează la ora actuală marea majoritate a parcurilor naţionale și naturale este în conflict de interese conform 75,6% dintre respondenţi (numai 6,7% consideră că nu este în conflict).

9

– Cele mai mari ameninţări cu care se confruntă ariile protejate sunt în ordine: exploatări forestiere, vânătoarea și braconajul, administrare ineficientă, lipsa asumării de responsabilitate din partea statului, investiţiile, neaplicarea legislaţiei, lipsa de resurse, corupţia, circulaţia motorizată.

– Rolul de conservare este văzut de marea majoritate ca rol principal al ariilor naturale protejate.

– Statul trebuie să finanţeze administrarea ariilor naturale protejate în viziunea largii majorităţi.

Sondajul este deschis spre completare în continuare de către toţi cei interesaţi.

Foto sondaj