Situaţia pădurilor din România, conform Inventarului Forestier Naţional (IFN)

43590277_2112096075500992_8304235368924839936_n

Dacă ne luăm după datele furnizate de IFN, în 2013-2018 au disăprut din pădurile ţării 82 milioane mc de lemn care nu apar în statistici.

Dacă ne luăm după necesarul de consum, reiese că în aceeasi perioadă am consumat cu cel puţin 65 milioane mc mai mult decât s-a exploatat oficial.

Sunt unele voci care spun că în România se exploatează prea puţin faţă de cât ar permite cresterile si acumulările de masă lemnoasă.

Care este situaţia reală?

Recent au fost publicate rezultatele ciclului II al Inventarului Forestier Naţional (IFN). Este pentru prima dată când avem două seturi de date, culese după o metodă statistică utilizată si în alte ţări europene, care pot fi comparate pentru a avea o imagine clară si exactă asupra evoluţiei pădurii din România. Datele sunt publice si se găsesc aici: IFN

Datele au fost culese în două cicluri (2008-2012 si 2013-2018), al doilea fiind de 6 ani in loc de 5. Culegerea datelor (măsurarea diametrelor si înălţimilor pe toate speciile întâlnite) s-a făcut si se va face printr-o reţea de pieţe statistice de probă (cu o densitate de 4×4 km la munte si de 2×2 km la câmpie), care acoperă uniform suprafaţa ţării. Măsurând în cicluri diferite, pot fi puse în evidenţă diferenţele de la un ciclu la altul, care arată evoluţia suprafeţelor acoperite cu vegetaţie forestieră, din fondul forestier si din afara acestuia.

Când au apărut în 2013 rezultatele primului ciclu IFN, subiectul a sărit în aer. Cifra de 8,8 milioane de mc/an care nu a iesit la inventar a fost asimilată cu volumul de lemn tăiat ilegal, cifra fiind preluată si oficializată inclusiv în raportul CSAT. Asta în timp ce toate structurile cu atribuţii de control au scos la iveală o medie de lemn tăiat ilegal de numai 0,2 milioane mc/an, ceea ce le pune la mare îndoială capacitatea si eficienţa.

Pentru diferenţă, nimeni nu a venit nici atunci nici după cu explicaţii plauzibile. S-a declansat doar un război surd al declaraţiilor si acuzelor. Apărătorii pădurii din societatea civilă au scos la înaintare cifra de 8,8 milioane mc lemn taiat ilegal. In acest timp, reprezentanţii sectorului silvic si forestier doar au contestat-o timid si neargumentat, pierzând clar lupta, în primul rând pentru că sistemul este unul necredibil si deci vulnerabil, si pentru că nu sunt pregătiţi pentru astfel de lupte comunicaţionale deschise, deoarece pană acum astfel de cifre erau discutate mai mult în cercuri restrânse, în spatele usilor închise.

Acum percepţia publicului larg, în mare parte fără un minim de educaţie de mediu si silvică, s-a format în sensul că la noi se defrisază masiv, că ne pierdem pădurile, că sistemul silvic si forestier este sufocat de corupţie si că este plin de hoţi. Iar reprezentanţii lui s-au pierdut în detalii precum că tăierea definitivă sau rasă nu e defrisare si că pădurea nu e tot una cu fondul forestier.

Acum, în 2018, au aparut, cu un an întârizere, rezultatele ciclui II al IFN. De data asta războiul comunicaţional a pornit înaintea publicării, prin răsuflarea spre pubic a unor cifre si mai mari de lemn considerat tăiat ilegal. După publicare autorităţile si sectorul au contraatacat doar cu statistici care dovedesc că situaţia este din contră, mult mai bună decât se credea, însă iar fără explicaţii. Deci iarăsi fiecare preia si foloseste din IFN ce-i convine, fără să analizeze rezultatele integral.

Care este însă situaţia actuală si ce scoate în evidenţă comparaţia ei cu cea din 2013?

Suprafaţa fondului forestier a scăzut, însă numai cu 8.450 ha, ceea ce este puţin ţinând cont de goana după dezvoltare prin care pădurea este sub un asalt urias al dezvoltărilor de tot felul: sosele si partii de schi prin munţi, dezvoltări imobiliare si altele. Insă aici este vorba de schimbarea categoriei de folosinţă, nu de tăierea definitivă sau rasă a pădurii, fie ea legală sau ilegală. Chiar dacă pădurea dispare si rămân în loc numai cioate si boscheţi, suprafaţa respectivă tot în fondul forestier rămâne.

Mai relevantă cred că e e structura pe varste a fondului forestier, în care predomină pădurile tinere (85% dintre ele sunt sub 100 de ani, dintre care grosul este al celor între 20 si 80 de ani, cu 60% din total). Păduri bătrâne, de peste 120 ani, ne-au rămans sub 500.000 ha din toatalul de 7 milioane.

O pierdere semnificativă se înregistrează la alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră: 84.391 ha. Se evidenţiază si o crestere cu 188.592 ha a suprafeţelor acoperite cu arbori din afara pădurii, ceea ce înseamnă că tot mai multe suprafeţe care aveau altă folosinţă sunt în curs de împădurire naturală.

Să trecem de la suprafeţe la volumele de lemn.

Diferenţele în plus sunt semnificative, arătând o crestere mult peste ceea ce se stia până acum despre acumularea de masă lemnoasă: volumul din păduri a crescut cu peste 133 milioane de mc. Volumul de lemn de pe alte terenuri cu vegetaţie forestieră a scăzut cu 5 milioane mc, pe fondul diminuării semnificative a acestor suprafeţe, iar volumul arborilor din afara pădurii a crescut cu 14 milioane mc. Deci în total s-a înregistrat un plus de 142 milioane mc din 2013 până în 2018. Asta duce foarte mult în sus si indicatorii volum mediu/ha (de la 322 la 340, în timp ce media europeană este de numai 147) si crestere anuală/ha (de la 5,6 cât era folosit la noi la 8,5, în timp ce media europeană este de numai 4,4).

Acum pare normal ca unele voci să vină si să spună că în România se taie mult mai puţin decât ar trebui si că lemnul se acumulează si se pierde neexploatat în pădure. Dar au oare dreptate? De ce nu se corelează cresterea de volum cu distribuţia pe vârste a pădurii? Fiindcă este normal ca acumularea să fie mare în pădurile tinere. De ce nu se ia în considerare si perioda de liniste dintre tăierile secundare (rărituri) si cele principale (definitive), din silvicultura românească si care a dus si ea la conservarea biodiversitătii fantastice pe care România încă o mai are? Pentru că tocmai asta ar duce la indisponibilizarea temporară a celor mai importante volume din această acumulare. Ca să nu mai vorbim că acumularea de volume este înregistrată în toate pădurile, deci inclusiv în cele neexploatabile conform normelor silvice.

Nu se mai spune nimic în datele IFN despre diferenţa de volum dintre 2013 si până în 2018. Dar o putem deduce.

Raportându-ne numai la pădure si rotunjind, 8,5 mc/an/ha x 7 milioane ha pădure înseamnă aproape 60 milioane mc/an, adică 300 milioane mc pentru un ciclu de 5 ani (sau să punem 360 pentru unul de 6 ani cat are ciclul II?).

Conform INS, în România s-au exploatat în perioada 2013-2018, intre 16,1 si 16,9 milioane de mc anual. Rotunjind în sus la 17, inseamnă 85 milioane mc exploataţi legal în 5 ani ai ciclului II al IFN.

Dacă scădem această cifră (85 milioane mc), împreună cu cea a plusului găsit în pădure (133 milioane mc) din ce ar trebui să se găsească acumulat în pădure (300 milioane mc), rezultă o diferentă de 82 milioane mc, adică peste 16 milioane mc/an. Unde e această diferenţă enormă, faţă de care cea de 8,8 milioane mc/an din 2013 e deja minunată? E o problemă cu cresterea sau lemnul pleacă din pădure ilegal fără să fie prins în statistici, cu toate măsurile luate în ultima vreme? Eu cred că adevărul este pe undeva pe la mijloc.

Dar să o luăm de la celălalt capăt al pădurii, de la consum. Strategia Energetica Naţională 2016-2030 si Consumul energetic în gospodării publicat de către INS ne arată că în România avem 3,5 milioane de locuinţe care se încălzesc cu lemn de foc. Sigur ca unii vor spune că multe sunt goale, cu români plecaţi din ţară, însă sunt acolo si alte date care pot ajuta la un calcul mult mai exact al consumului real (126 milioane de mp suprafaţă încălzită, 8,3 milioane echipamente de încălzire folosite, 19 miliarde kg lemn necesar pentru 200 milioane GJ produsi etc.). Eu sunt de la ţară, unde nu există altă sursă de încălzire în afara lemnului si stiu că o casă simplă cu două sobe consumă minim 4 mc/iarnă, în timp ce una cu centrală termică ajunge la un consum de 10-12 mc/iarnă, numărul celor din urmă fiind în continuă crestere. Ca să nu forţăm lucrurile, haideţi să luăm o medie mai apropiată de minim, de numai 6 mc/iarnă/gospodărie. Asta ne duce la un necesar de consum de lemn de foc de 21 milioane mc/iarnă, adică mai mult decât cele aproape 17 milioane mc/an tăiate oficial. Dacă adăugăm consumului o medie de 9 milioane de mc/an raportate de INS ca lemn pentru industrializare, rezultă un necesar anual de 30 milioane mc/an. De unde vine diferenţa de lemn de foc? Stiu că parte din români isi procură singuri lemnul de pe terenurile din afara pădurii (unde acumularea a fost de 14 milioane mc în 5 ani la o crestere de 2 mc/an/ha), unii cumpăra din Bulgaria si Ucraina fiindcă e mai ieftin, dar nu cred că o diferenţă atât de mare, care tinde mai mult către cea scoasă în evidenţă de către IFN II, se poate justifica doar cu aceste surse.

Totusi cum ajunge lemnul în sobele oamenilor, fiindcă nu am auzit de morţi de frig dintre cei care se încălzesc cu lemn? Se taie atât de mult ilegal, cu toate că avem aproape 150 acte normative care reglementează sistemul silvic si forestier, avem radarul si inspectorul pădurii, avem Garda Forestieră special pentru controlul sistemului si avem multe alte instituţii cu atribuţii de control? Se pare că da.

Cu cât un sistem e mai complicat, cu atât lasă mai multe portiţe si oportunităţi pentru cei care vor să-l fenteze. Ce dacă măsurăm lemnul de de cel puţin patru ori în pădure (la amenajare si la punerea in valoare), la plecare si la destinaţie? Doar hârtia suportă subevaluări de volume! Ce dacă sistemul nu permite scoaterea din pădure a lemnului iesit în plus la exploatare faţă de estimarea din APV? Avem grijă să nu iasă în plus in hârtii! Eventual firmele de exploatare se plâng de minusuri, nu am auzit să fi raportat vreuna volume în plus rămase să putrezească prin pădure. Ce dacă prestarea de servicii de exploatare se face la jumătate din preţul pieţei? Doar firmele trebuie să aibă si ele de lucru si acceptăm ca regulă să cumpere tot ele lemnul exploatat! Ce dacă legea prevede confiscarea camionului găsit cu lemn fără acte? Am redus confiscarea la peste 5 mc si nimeni nu raportează si controlează camioanale inchise si/sau care se deplasează pe distanţe scurte iar tocătura poate fi transportată si fără acte inventand depozite în pădure! Si mijloacele de fentare care duc la scoaterea legalizată sau ilegală a lemnului din pădure către sobă sunt cel puţin tot atât de multe ca si actele si avizele care reglementează sistemul.

Dacă vrem să curăţim sistemul, trebuie să-l simplificăm, nu să-l tot complicăm!

Eu as face-o în felul următor:

1. Delimitarea clară a pădurilor cu funcţii de protecţie de cele cu funcţii de producţie, care la noi acum sunt amestecate. Ar trebui întărit regimul silvic si restricţiile în cele de protecţie, prin măsuri de management adecvate valorilor conservative ale acestor păduri (virgine si cvasivirgine, din arii protejate, cu importanţă critică pentru mediu si societate). In acelasi timp ar trebui relaxată suprareglementarea pădurilor cu funcţii de producţie. Asta ar duce la scăderea presiunii de pe pădurile în care valoarea conservativă este mai mare decât cea economică si la cresterea eficienţei exploatării sustenabile a celor care deservesc societatea prin furnizare de lemn si alte materii prime.

2. Transparentizarea procesului de amenajare a pădurilor, prin înlocuirea conferinţelor cu un sistem de dezbatere publică si de implicare a factorilor interesaţi. Amenajamentele trebuie să fie publicate pe un portal cu acces liber, împreună cu derogările, actele de reglementare si istoricul aplicării lucrărilor silvice. Sfântul amenajament a devenit un document aprobat netransparent, care justifică foarte multe intervenţii cu impact mare, mai ales în contextul fragmentării suprafeţelor. Planificarea lucrărilor silvice se face acum exclusiv la nivel de amenajament, fără a se ţine cont de suprafeţele din jur, din alte amenajamente ale altor proprietari, nici măcar în contextul unui grad mare de fragmentare.

3. Renunţarea la APVuri, inventarieri si estimări de volume pe picior pentru exploatare. Măsurăm repetat si inutil doar ca să estimăm niste volume. Suntem singurii care măsurăm fiecare arbore, il cioplim de două ori, il numerotăm si îl marcăm cu ciocanul unic înseriat. Lemnul trebuie măsurat o singură dată, la încărcare pentru transport sau la destinaţie. Asta înseamnă că nu mai trebuie vândut pe picior, ci exclusiv din depozite, ajungând acolo prin prestare de servicii de exploatare si transport specializate. Asta o să ducă si la dezvoltarea sectorului de exploatare, care la noi a decăzut în primitivism în loc să evolueze ca în restul lumii. Altfel o să ajungem la Arhimede, să scufundăm lemnul pentru a-i afla volumul exact. Consumăm inutil resurse si oferim prin suprareglementare cele mai multe posibilităţi de scos lemnul ilegal din pădure, cu sau fără acte. Putem astfel folosi armata de pădurari  la silvicultură, în loc de pază si marcat ca în prezent.

4. Curăţirea sistemului si delimitarea celor care fac parte din el de cei care i-au facut de râs. Nu pot fi trecute cu vederea suprafeţele mari din Maramures, Apuseni, Arges si alte zone din care pădurea a dispărut ilegal, chiar dacă terenul a rămas in fondul forestier. Când vorbim de mii de ha si milioane de mc, este clar că toţi cei din sistem de pe-acolo (proprietari, ocoale silvice, ITRSV=Gărzi Forestiere, firme de exploatare, poliţie, primării si alte autorităţi responsabile etc..) se fac vinovaţi cel puţin de complicitate, fiindcă la scara asta nu se poate fura fără să se afle, fără să se stie. Personalul instituţiilor de control trebuie evaluat si angajat pe criterii de compatibilitate, conflict de interese, etică si comptetenţă.

5. Realizarea si aplicarea unor criterii de evaluare a firmelor din domeniu (ocoale silvice, firme de exploatare, amenajare si alte servicii silvice, transport si prelucrare), care să poată elimina din piaţă pe cele care aduc prejudicii pădurii, prin retragerea temporară sau definitivă a atestatelor de funcţionare.

6. Luarea presiunii de pădure pentru lemn de foc printr-un program naţional de acces la surse energetice alternative, în special verzi. Acum, ţinând cont de consumul de lemn de foc, reiese că băgăm în sobă si lemn de calitate superioară care ar putea fi valorificat superior.

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s