Acasa

41721342_2083939068316693_516150898842402816_o

Zilele astea am realizat mai bine ce stiam dintotdeauna: ca m-as simti si mi-as stii familia mai in siguranta acasa, in Costestiul Olteniei de sub Munte.

Fiind sat de la poalele muntelui, e simplu sa-ti iei acolo apa (gratis) de la izvor daca pica reteaua, sa produci si sa gasesti de mancare daca se inchide magazinul, sa aduci lemne sa te incalzesti daca-ti moare centrala sau ramai fara gaze. Nevoile de baza sunt asigurate mult mai usor la tara, mult mai sustenabil.

Dependenta de confort ne face vulnerabili. Oportunitatile orasului se dovedesc a fi si riscuri totodata.

Am plecat de la tara de ani de zile pt. oportunitati de invatare, cunoastere, bunastare si ajutorare a zonei si oamenilor de-acasa. Niciodata nu m-am considerat plecat definitiv, tot timpul am pastrat legatura cu locurile si cu oamenii prin proiectele care ma intorc mereu acasa si am ramas conectat la natura cat de mult am putut.

Tot timpul m-au preocupat deopotriva procesele naturale, de la maruntisuri la cele la scara planetara si interactiunea omului cu natura. Cred ca suntem in stare sa ajungem la un echilibru care sa ne permita sa traim cu totii sanatosi si cu cele necesare unei vieti decente fara sa stricam totul in jur pana la distrugere.

Insa cred ca prea des uitam de cat de putin avem nevoie pentru a trai decent, fiindca e vorba doar de cateva lucruri pe care dealtfel le avem la indemana langa noi, dar credem ca nu ne ajung. Sunt lucruri pe care le gasesc si eu in satul meu: aer nepoluat, apa curata, mancare sanatoasa, linistea familiei, siguranta casei, sprijinul comunitatii. Restul nu prea conteaza pana la urma.

Dar uite ca trebuie sa plecam de-acolo de unde le-avem de-a gata, in locuri pe care le credem mai bune, ca sa realizam cat de importante sunt cele lasate in urma.
Sper sa realizam cati mai multi asta, pana reusim sa schimbam si toate locurile si toti oamenii in bine.

Haideti sa facem un plan serios de impaduriri

88357342_3024754170901840_9110573856220774400_nAm lansat in 7 martie in P.N. Vacaresti campania OMV Petrom de impadurire a 300 ha (1,5 milioane de puieti), in toata tara ca in Vacaresti nu incap atatia.88316771_3024754254235165_941175429320933376_n
Cu o zi inainte, presedintele, prim-ministrii si ministrul mediului au lansat campania de plantare a 53 milioane puieti, o padure cat o tara.89744210_3024754324235158_897286532912644096_n
Dupa Vacaresti eu cu 3 vecini harnici am plantat in cartier 60 frasini si meri.
E foarte bine ca se canalizeaza tot mai multe eforturi si resurse spre astfel de actiuni.
E foarte bine ca politicienii de la cel mai inalt nivel considera ca plantarea padurilor este o prioritate.
E foarte bine ca sectorul privat si societatea civila au o mare dorinta de a impaduri.
Cred insa ca ne multumim si poate ne amagim cu prea putin. Trebuie sa folosim toate energiile si resursele pt. mai mult si mai bine. Trebuie sa crestem, cum ii arata Doru meu ministrului.89382750_3024754544235136_4444141586183356416_n
Cu totii, impreuna putem mai mult, mai bine, mai repede.
As vrea sa facem un plan de impaduriri care sa sune cam asa: peste 3 ani vom planta 500 milioane de puieti, peste 4 un miliard, peste 5 inca un miliard si tot asa.
De ce? Fiindca 3 ani dureaza sa crestem puietii in pepiniere iar Romsilva produce acum vreo 50 milioane pe an, probabil mai produc si pepinierele private cateva milioane. Deci si sa vrem sa plantam mai mult acum si-n urmatorii ani, nu avem puieti. Dar daca ar fi un plan asumat, pepinierele s-ar extinde si ar produce mai mult. Acum produc cat e cerere pe piata pt. plantarile curente. Iar in Romania se planteaza anual cam 50 milioane puieti, pe cca. 10.000 ha. Iar asta nu creste suprafata impadurita, ci o mentine. Adica puietii aia se planteaza pe hectarele unde s-a taiat la ras, fiindca legea obliga la impadurire in maxim 2 ani de la taiere. Deci se reimpadureste tot cat se taie, minus unde se taie si nu mai reimpadureste nimeni si avem ceva mii de astfel de hectare pustii adunate in ultimii ani.
Unde am putea planta atatia puieti pe atatea hectare? Pai unde nu e padure si se poate face padure. Sunt terenuri degradate care trebuie evaluate, e nevoie de perdele firestiere. Cu astea extindem padurea, blocam carbon in lemn, crestem biodiversitatea, rezolvam probleme sociale si economice si cate si mai cate.
Apoi trebuie sa vedem si unde, ce si cum plantam, ca sa nu facem mai mult rau desi e cu buna intentie. Asta se poate face cu niste principii de buna practica. Ar trebui sa evaluam terenurile din punct de vedere al biodiversitatii, sa nu stricam cu impadurirea mlastini, saraturi sau alte habitate carora unora le par terenuri degradate, sa plantam specii autohtone conform tipului de padure specific zonei, sa acordam resurse nu numai pt. plantare dar si pt. ingrijirea plantatiilor vreo cativa ani pana cand ajung padure si alte reguli simple.
De exemplu vecinii sarbi, care au de vreo 3 ori mai putina padure ca noi (dar procent de impadurire de 31% fata de noi cu doar 26%), si-au propus sa planteze un miliard de puieti. Ei nu-s in UE dar zic ca vor sa se alinieze cu European Green Deal.
Pai noi ramanem la 50 milioane?
Haideti sa facem si noi un plan serios!