Haideti sa facem un plan serios de impaduriri

88357342_3024754170901840_9110573856220774400_nAm lansat in 7 martie in P.N. Vacaresti campania OMV Petrom de impadurire a 300 ha (1,5 milioane de puieti), in toata tara ca in Vacaresti nu incap atatia.88316771_3024754254235165_941175429320933376_n
Cu o zi inainte, presedintele, prim-ministrii si ministrul mediului au lansat campania de plantare a 53 milioane puieti, o padure cat o tara.89744210_3024754324235158_897286532912644096_n
Dupa Vacaresti eu cu 3 vecini harnici am plantat in cartier 60 frasini si meri.
E foarte bine ca se canalizeaza tot mai multe eforturi si resurse spre astfel de actiuni.
E foarte bine ca politicienii de la cel mai inalt nivel considera ca plantarea padurilor este o prioritate.
E foarte bine ca sectorul privat si societatea civila au o mare dorinta de a impaduri.
Cred insa ca ne multumim si poate ne amagim cu prea putin. Trebuie sa folosim toate energiile si resursele pt. mai mult si mai bine. Trebuie sa crestem, cum ii arata Doru meu ministrului.89382750_3024754544235136_4444141586183356416_n
Cu totii, impreuna putem mai mult, mai bine, mai repede.
As vrea sa facem un plan de impaduriri care sa sune cam asa: peste 3 ani vom planta 500 milioane de puieti, peste 4 un miliard, peste 5 inca un miliard si tot asa.
De ce? Fiindca 3 ani dureaza sa crestem puietii in pepiniere iar Romsilva produce acum vreo 50 milioane pe an, probabil mai produc si pepinierele private cateva milioane. Deci si sa vrem sa plantam mai mult acum si-n urmatorii ani, nu avem puieti. Dar daca ar fi un plan asumat, pepinierele s-ar extinde si ar produce mai mult. Acum produc cat e cerere pe piata pt. plantarile curente. Iar in Romania se planteaza anual cam 50 milioane puieti, pe cca. 10.000 ha. Iar asta nu creste suprafata impadurita, ci o mentine. Adica puietii aia se planteaza pe hectarele unde s-a taiat la ras, fiindca legea obliga la impadurire in maxim 2 ani de la taiere. Deci se reimpadureste tot cat se taie, minus unde se taie si nu mai reimpadureste nimeni si avem ceva mii de astfel de hectare pustii adunate in ultimii ani.
Unde am putea planta atatia puieti pe atatea hectare? Pai unde nu e padure si se poate face padure. Sunt terenuri degradate care trebuie evaluate, e nevoie de perdele firestiere. Cu astea extindem padurea, blocam carbon in lemn, crestem biodiversitatea, rezolvam probleme sociale si economice si cate si mai cate.
Apoi trebuie sa vedem si unde, ce si cum plantam, ca sa nu facem mai mult rau desi e cu buna intentie. Asta se poate face cu niste principii de buna practica. Ar trebui sa evaluam terenurile din punct de vedere al biodiversitatii, sa nu stricam cu impadurirea mlastini, saraturi sau alte habitate carora unora le par terenuri degradate, sa plantam specii autohtone conform tipului de padure specific zonei, sa acordam resurse nu numai pt. plantare dar si pt. ingrijirea plantatiilor vreo cativa ani pana cand ajung padure si alte reguli simple.
De exemplu vecinii sarbi, care au de vreo 3 ori mai putina padure ca noi (dar procent de impadurire de 31% fata de noi cu doar 26%), si-au propus sa planteze un miliard de puieti. Ei nu-s in UE dar zic ca vor sa se alinieze cu European Green Deal.
Pai noi ramanem la 50 milioane?
Haideti sa facem si noi un plan serios!

Legea ariilor protejate urbane

_DSF7799_istoric1

Am fost depusa in Parlament Legea 117/2020, Legea Ariilor Naturale Urbane

Legea a fost adoptata de Senat in 22.04.2020 si merge pentru dezbatere in Camera Deputatilor, camera decizionala, cu nr. PL-x nr. 193/2020.

Ma bucur ca am contribuit si eu cu echipa Asociatiei Parcul Natural Vacaresti la aceasta initiativa legislativa care sper ca va crea baza includerii biodiversitatii urbane in strategiile de dezvoltare ale marilor orase ale tarii, va duce la infiintarea de arii protejate urbane in toate orasele mari si la crearea unei retele nationale de arii protejate urbane in care Parcul Natural Vacaresti va juca un rol cheie.

Inițiatorii legii sunt: Adrian Dohotaru – deputat independent, Allen Coliban – senator USR, Petre Florin Manole – deputat PSD, Attila Korodi si Csoma Botond – deputati UDMR, Glad Varga si Costel Alexe, deputat PNL, ultimul fiind si ministru al Mediului. Au mai semnat initiativa legislativa deputații Nicusor Dan si Oana Bizgan.

Biodiversitatea urbana si ariile protejate urbane trebuie sa aiba un rol foarte important in viata oamenilor, mai ales ca previziunile sunt ca in curand 70% din populatia planetei va trai in zona urbana.

Acest lucru este mentionat si in European Green Deal, lansat recent de catre UE la COP25, in care biodiverisitatii urbane i se da o importanta deosebita.

Orasele au nevoie de natura si biodiversitate pentru a contracara poluarea si dezvoltarea imobiliara haotica.

Ariile naturale protejate urbane ofera servicii ecosistemice valoroase, au un rol educativ, incurajeaza mișcarea in aer liber, ne fac mai constienti de biodiversitate, ofera oxigen si absorb dioxidul de carbon.

Ariile naturale protejate urbane sunt importante pentru ca ofera experiente in natura, aproape de oameni, unor mari populatii urbane care traiesc in vecinatatea lor si care poate nu isi permit sa calatoreasca zeci de km pentru a ajunge in natura, intr-o arie protejata.

In contextul crizei climatice generate de omenire, care afecteaza si Romania, ariile naturale urbane pot juca un rol relevant in stabilizarea climei in zonele urbane.

Monumentele naturii in Romania

Capra neagra si floarea reginei (cu denumirea impusa de comunisti de floare de colt) sunt doua specii simbol pentru muntii Romaniei.
Multi cred ca ele sunt ocrotite fiind „declarate monumente ale naturii” si deci risti amenda/inchisoare daca le rupi si impusti.
Ei bine nu prea e asa.
Vechiul concept de monument al naturii nu mai e deloc de actualitate, inca de pe vremea comunistilor, care oricum nu dadeau 2 bani pe protectia naturii.
Protectia biodiversitatii (habitate si specii) este reglementata la ora actuala prin OUG 57/2007, numita si legea ariilor protejate.
Conform acesteia (Anexa 1), monumentul naturii este o categorie de arie naturala protejata (categoria III IUCN – Uniunea Internationala pt. Conservarea Naturii). Acestea se infiinteaza pt. protejarea anumitor valori naturale situate inr-un anumit areal, fie acesta si punctual, ca arborii seculari.
Deci notiunea de “specie declarata monument al naturii” nu se mai regaseste in actuala legislatie.
Speciile sunt protejate in primul rand prin infiintarea de arii protejate, deci in arealul acestora, prin instituirea unor masuri de management.
Speciile sunt de doua categorii, insiruite in anexele OUG 57/2007: de interes comunitar (Anexele 3, 4A, 5A) si de interes national (Anexele 4B si 5B).
Art. 33 (1) din OUG 57 stabileste interdictii de recoltare pt. speciile din anexele 4A si 4B, indiferent ca acestea sunt in arii protejate sau in afara lor si legea incadreaza fapta la infractiune pedepsita cu amenda de la 30 la 60 mii lei sau inchisoare de la 3 luni la un an.
Deci pt. ca ruperea florilor de colt sa poata fi pedepsita si in afara ariilor protejate, trebuie ca aceasta specie sa fie introduse in Anexa 4B a OUG 57/2007.
Cu capra neagra povestea este mai complicata, pt. ca actuala lege a vanatorii permite vanatoarea acesteia. De exemplu pt. sezonul 2019-2020 Ministerul Apelor si Padurilor a aprobat impuscarea a 609 exemplare.
Deci trebuie modificata legea vanatorii in acest sens. Demersul a fost deja initiat, sustinut de catre organizatiile de protectie a mediului. 

Modificare lege arii protejate

Ultimii 2 ani au fost probabil cei mai crânceni pentru natura României, împotriva căreia se dă un adevarat asalt legislativ, orchestrat de către interesele pentru care lucrează politicienii de la putere.
Zilele astea m-am implicat activ într-un demers legislativ şi am avut ocazia să văd cum funcţionează lucrurile şi cât de eficienţi pot fi politicienii în aprobarea unei legi atunci când vor.

Pe scurt, treaba s-a desfăşurat cam aşa:
– ISTORIC: în iulie 2018, guvernul emite OUG 75/2018 prin care elimină custodia ariilor protejate şi exclusiv ONGurile dintre entităţile care pot administra arii protejate. Fără nicio consultare, cu o motivaţie total aniti-natură, fără să aibă ce pune în loc, după ce în ultimii zeci de ani statul nu a făcut NIMIC pt. ariile protejate. Ordonanţa intră în vigoare, legea de aprobare a ei trece ca vântul prin parlament, fără să se accepte vreo dezbatere. Opoziţia USR-PNL sesizează CCR şi ordonanţa şi legea de aprobare sunt declarate neconsituţionale.
– acum nici o lună, ministra mediului şi încă 2 colegi alde înregistrează la senat o iniţiativă legislativă copy-paste a ordonanţei neconstituţionale. Iarăşi 0 dezbatere, deşi se ceruse în mod repetat din multe direcţii.
– săptămâna trecută, luni, iniţiativa apare la senat în procedură de urgenţă şi pe agenda comisiilor.
– marţi iniţiativa obţine avizele şi raportul comisiilor senatului.
– miercuri senatorii puterii votează legea.
– joi mai apare un aviz şi punctul de vedere favorabil al guvernului.
– săptămâna asta, luni, legea intră deja la camera deputaţilor şi la toate comisiile.
– ieri s-a obţinut raportul favorabil de la comisia de mediu.
– azi legea s-a aprobat în plen de către deputaţii psd-alde disciplinaţi.

Gata, merge la promulgare! Super eficienţă! Să nu se mai spună că parlamentarii nu muncesc! O lege trecută prin toate comisiile şi cele două camere într-o săptămană.

Ieri am fost în comisia de mediu să-mi spun părerea şi am realizat că rezultatul votului se ştia dinainte, decizia fusese luată la partidele puterii. Deputaţii lor s-au mobilizat, au asigurat cvorumul, m-au ascultat şi pe mine şi pe cei din opoziţie fiindcă nu au avut încotro, fără să ne audă însă şi au votat la unison cum li se spusese la partid. Orice argumente s-au adus, orice s-ar fi spus ar fi fost fix degeaba. Pt. ei nu contează ariile protejate, iar conservarea naturii e un moft. https://m.stirileprotv.ro/lbin/mobile/index.php…

Până acum statul român nu a făcut NIMIC pt. ariile protejate. Alţii au făcut cum au putut şi cu ce au putut câte ceva din treaba lui în 40% dintre ariile protejate, în timp ce 60% dintre ariile protejate au fost orfane, abandonate, ale nimănui. Iar acum, în loc să facă şi el ceva, îi trimite la plimbare pe ăia alţii care i-au făcut treaba şi exinde în loc NIMICUL lui.

De ce? Pt. că ridicătorii de mână din parlament cer asta în numele celor care până acum s-au împiedicat de ariile astea protejate în care nu pot ei să exploateze pădurile, să împuşte animalele, să construiască aiurea şi să-şi facă de cap cum cred. Că doar omul, în special ăla roman cu sfori de politicieni în mână, este cea mai importantă specie din ariile protejate, nu?
Până nu scăpăm de specimenele astea de la capetele sforilor, nu avem nicio şansă să avem grijă de natură aşa cum trebuie!

Noroc cu senatorii şi deputaţii USR, în special Allen Coliban şi Cornel Zainea care au reuşit să introducă un amendament firav în lege, care cu ajutorul celor de la PNL au sesizat CCR şi care o s-o facă încă o dată.

Dar ar trebui ca astfel de demersuri să fie susţinute de către câţi mai mulţi români cărora le pasă dacă vrem să ne facem bine ca naţie.
Semnaţi şi distribuiţi petiţia prin care cerem o dezbatere publică reală legată de viitorul ariilor pritejate şi conservarea patrimoniului natural naţional!

Propunere legislativa pentru protejarea caprei negre

Capra_neagra

Sustin propunerea legislativa pentru protejarea caprelor negre.

Prin ordinul nr. 673/2019 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 15 mai 2019-14 mai 2020 s-a aprobat de către Ministerul Apelor şi Pădurilor o cotă de recoltă de 609 exemplare pentru capră neagră.

Capra neagră este o specie emblematică pentru Carpaţi şi România, care a avut în trecut, în anii ’50, statut de monument al naturii. Cu toate acestea, din unele zone a fost vânată şi braconată până la dispariţie şi reintrodusă, cum e cazul Munţilor Rodnei.

La ora actuală, din cauză că în restul Europei capra neagră este o specie abundentă, datorită înmulţirii libere din cauza lipsei prădătorilor naturali (lupul şi râsul) ea nu mai este o specie protejată în Europa. Spre deosebire de restul Europei, populaţia de capre negre din România este ţinută sub control în mod natural de către prădătorii naturali, ceea ce a dus la menţinerea efectivelor în jurul cifrei de 6000 exemplare. Dat fiind această situaţie, specia ar trebui să fie una protejată în România, ca parte a zestrei naţionale a ţării cu cea mai bogată biodiversitate din Uniunea Europeană. Ea este protejată la ora actuală numai în zonele unde vânătoarea este interzisă, cum ar fi parcurile naţionale.

Integrarea României în Uniunea Europeană a însemnat şi armonizarea legislaţiei în privinţa conservării naturii, iar capra neagră este victima unui paradox, deoarece ruda sa vest-europeană este abundentă, ea nu se mai află pe lista speciilor protejate în Europa şi deci nici în România. Din acest motiv ea nu a mai fost listată printre speciile strict protejate nici în ţara noastră, aşa cum fusese înainte de armonizare. În Ordonanţa de urgenţă nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, care transpune şi Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatice, capra neagră este menţionată în Anexa 5A Specii de plante şi de animale de interes comunitar a căror prelevare din natură şi exploatare fac obiectul măsurilor de management.

Capra neagră ar trebui să-şi redobândească statutul de specie protejată în România, tocmai pentru că avem exemple de unde lipsa acestui statut a dus la dispariţia ei iar populaţia se află în declin. În perioada de după război, capra neagră a avut un declin foarte puternic în România, dipărând din unele masive montane, iar în perioada comunistă a început o acţiune intensă de populare. După 1989, odată cu apariţia vânătorilor străini, a început un nou declin al caprei negre, inclusiv cu dispariţia din anumite zone (ex. Munţii Rodnei).

Este greu la ora actuală să avem o imagine exactă asupra efectivelor populaţionale de capră neagră la nivel naţional, din lipsa unor studii şi a unor metodologii validate ştiinţific. Datele pe care sunt stabilite cotele de recoltă sunt centralizate de la gestionarii fondurilor de vânătoare, care le fac în baza unor observaţii punctuale şi sporadice, fără o metodă validată oficial şi/sau ştiinţific. Conform acestor date centralizate de către autoritate, populaţia caprelor negre din România este în creşere, de la 6722 exemplare în 2005, la 8158 exemplare în 2019, în timp ce efectivele optime au fost stabilite la 6174 exemplare, fără să se ştie în baza a ce studii. Aceste date sunt însă contestate de către organizaţiile de mediu. La evaluări paralele făcute de către acestea, în anumite zone s-au identificat doar 25% din populaţiile evaluate de către gestionarii fondurilor de vânătoare şi însuşite de către autoritate. Studiind statistic evaluările este clar că acestea au serioase probleme, din moment ce apar fluctuaţii foarte mari, care depăşesc orice evoluţie naturală a speciei. Este imposibil de explicat cum populaţia de capre negre dintr-un judeţ (Vâlcea) a crescut cu aproape 500 de exemplare în 7 ani, de la 759 exemplare în 2011 la 1225 exemplare în 2018, în condiţiile în care în aceeaşi perioadă în judeţ s-au vânat 250 exemplare iar înainte de 2011 populaţia s-a menţinut stabilă în jurul a 700 – 800 exemplare. Sau cum aproape se dublează de la un an la altul populaţia unui singur fond de vânătoare. Sau de ce apar diferenţe foarte mari între evaluări, cote şi realizări de la un gestionar la altul, la preluarea gestiunii fondurilor de vânătoare. Ar trebui realizată o evaluare obiectivă, de către instituţii şi organizaţii independente, bazată pe studii şi metode fundamentate ştiinţific, şi numai după obţinerea rezultatelor acestora să se stabiliească măsurile de management pentru această specie.

Cotele de recoltă aprobate în baza acestor evaluări sunt şi ele în continuă creştere, de la 145 exemplare în sezonul 2011-2012, la 609 exemplare în sezonul 2019-2020. Statistic se observă aceleaşi discordanţe şi fluctuaţii de la un gestionar la altul, de la un an la altul. Cum se explică faptul că în judeţele Vâlcea şi Gorj unde s-au aprobat cele mai mari cote (21% respectiv 17% din total) au fost evaluate doar 15%, respectiv 5% din populaţie în timp ce judeţele cu cele mai mari populaţii, Argeş şi Hunedoara, cu câte 17%, au cote de recoltă de numai 14% ş 11% din toatal? Deficieţe sunt şi la formulele pe baza cărora se stabilesc cotele. Cum se poate aproba în judeţul Gorj o cotă de 104 exemplare la o populaţie de 445?

Din cotele de recoltă s-au vânat efectiv numai o parte, anume între 190 exemplare în sezonul 2005-2006, la 443 exemplare în sezonul 2018-2019. Asta înseamnă între 37% şi 82% din cota de recoltă aprobată, ceea ce arată că situaţia reală din teren este departe de cea prezentată în cifrele oficiale.

La ora actuală capra neagră este protejată doar în parcurile naţionale, în zonele de protecţie strictă şi integrală din parcurile naturale şi în rezervaţiile naturale unde vânătoarea este interzisă. În acelaşi timp există numeroase fonduri de vânătoare care se suprapun total sau parţial cu aceste zone de protecţie, fără însă a exista o evidenţă şi diferenţiere clare dintre efectivele din zonele de excludere a vânătorii şi cele din afara acestora, şi deci nici între cotele de recoltă şi animalele vânate. Caprele negre nu au decât graniţe naturale şi de multe ori exemplarele protejate în zonele de excludere a vânătorii sunt împuşcate în afara sau chiar la marginea acestora. Cele mai multe efective, cele mai multe cote aprobate şi cele mai multe capre negre împuşcate sunt la ora actuală în fonduri de vânătoare care se suprapun total sau parţial cu parcurile naţionale, rezervaţiile naturale şi alte arii naturale protejate din masivele montane Retezat, Parâng, Făgăraş şi Căpăţânii-Lotrului-Cozia.

Capra neagră se găseşte în România în 98 fonduri de vânătoare din 16 judeţe, administrate de către 62 gestionari, cu cotele împărţite astfel: 35% pe 16 fonduri gestionate de 10 asociaţii private de vânătoare, 23% pe 40 fonduri gestionate de alte asociaţii private de vânătoare, 20% pe 21 fonduri gestionate de structuri ale R.N.P. Romsilva, 14% pe 17 fonduri gestionate de asociaţii de vânătoare afiliate AGVPS, 7% pe 8 fonduri gestinate de către ocoale silvice private şi 1% pe două fonduri administrate de către universităţile cu profil silvic. Cei care plătesc tarif de gestionare pentru fondurile cinegetice care se atribuie direct sau tarif de pornire la licitaţie pentru fondurile cinegetice o fac în funcţie de bonitatea fondului, care este între 0,3 şi 1 euro/ha pentru pădure, 0,2 euro/ha pentru luciul de apă teren arabil, vii şi livezi, 0,1 euro/ha pentru păşuni şi islazuri şi 0,3 euro/ha pentru gol alpin cu capră neagră şi 0,05 euro/ha pentru gol alpin fără capră neagră. Astfel că, gestionarii fondurilor de vânătoare care au capră neagră, vor avea o reducere de cheltuieli cu 0,25 euro/ha pentru golul alpin unde există capră neagră. Tarifele de vânătoare practicate de către gestionarii fondurilor de vânătoare sunt între 1000 şi 3000 euro/exemplar, ceea ce a însemnat pentru sezonul de vânătoare 2018-2019 venituri totale medii de 800.000 euro. Însă despăgubirile pentru braconaj sunt de 4-8 ori mai mari, între 8000 şi 16000 euro/exemplar, ceea ce ar aduce în continuare o motivaţie puternică a gestionarilor pentru identificarea cazurilor de braconaj.

Nu în ultimul rând, capra neagră nu reprezintă niciun pericol direct sau indirect pentru oameni, nu produce pagube de niciun fel animalelor domestice şi culturilor agricole, având habitatul în zonele stâcoase alpine şi subalpine şi mai puţin habitatele marginale forestiere din zona subalpină, populaţia este ţinută sub control de către prădătorii naturali care realizează cea mai bună selecţe pe cale naturală, fiind astfel un element esenţial în conservarea biodiversităţii, deci nu există altă raţiune pentru vânătoare, decât cea a obţinerii trofeelor şi a profitului pentru câţiva gestionari din vânătoarea de trofee.

Aceasta este şi singura argumentaţie a Guvernului României, cea financiară, care nu e de acord cu oprirea vânătorii caprelor neagre, pe motiv că ar reduce veniturile la bugetul de stat din vânătoare.

Din păcate legea nu este susţinută de către Guvernului României, a fost respinsă de către Comisia pentru agricultură, industrie alimentară şi dezvoltare rurală a Senatului.
Urmează să fie dezbătuta şi în Comisia pentru ape, păduri, pescuit şi fond cinegetic a Senatului, în plenul acestuia, apoi în comisiile si plenul Camerei Deputaţilor, care este for decizional.

Haideti să le cerem să protejeze caprele negre!

Semnează petiţia: https://campaniamea.declic.ro/petitions/protejati-caprele-negre

Guvernul OUG-urilor toxice propune o OUG care dă liber la exploatarea resurselor şi la construcţii în ariile strict protejate

00

Propunerea de OUG este de-a dreptul ucigătoare pentru ariile protejate şi pentru patrimoniul natural naţional, permiţând construcţii de drumuri in zonele strict protejate ale parcurilor naţionale şi naturale, exceptarea proiectelor de drumuri de la evaluarea de mediu, prioritizarea exploatării resurselor naturale din ariile protejate in defavoarea conservării şi emiterea de autorizaţii de construire fără avize, studii şi proiecte tehnice.

Guvernarea actuală nu s-a sfiit să abuzeze de ordonanţe de urgenţă nici in domeniul mediului, ba din contră, doar că au trecut mai neobservate faţă de cele din alte domenii, care au atras mult mai mult atenţia şi dezbaterile publice.

Niciodată nu am simţit insă un asalt atat de concentrat si asiduu asupra ariilor protejate, conservării biodiversităţii, mediului in general, ca in ultimii 2 ani. Dintr-o dată politicienii au găsit in ursi, lilieci şi arii protejate duşmanii infrastructurii. Si mai mult intenţionat sau din pură prostie, au inceput să tune şi să fulgere impotriva lor şi să le atace cu legi şi ordonanţe toxice. Pornite de la interese punctuale sau generalizate, promovate şi susţinute de cele mai multe ori chiar de către ministerul care ar trebui să apere mediul, acestea au inceput să subordoneze conservarea exploatărilor miniere, investiţiilor pentru utilităţi şi construcţiilor, exploatării resurselor şi infrastructurii de transport.

Nu spune nimeni că nu avem nevoie de autostrăzi şi investiţii, dar avem loc destul să le facem fără să distrugem patrimoniul natural şi in niciun caz lipsa autostrăzilor nu este cauzată de interdicţiile din ariile protejate.

După ce anul trecut Ministerul Mediului a eliminat prin OUG 75/2018 custodiile si ONG de la administrarea ariilor protejate, fără să poată pune ceva in loc până la ora actuală (situaţie pe care am descris-o aici), acum Ministerul Transporturilor propune o OUG de-a dreptul ucigătoare pentru ariile protejate şi patrimoniul natural naţional.

Ce prevede această propunere:

  1. Modificările cele mai crâncene ale legii ariilor protejate (OUG 57/2007):
  • Se permite construirea in zonele de protecţie integrală şi cele tampon ale parcurilor naţionale şi naturale a infrastructurii de transport de interes naţional. Adică protejăm dar nu prea, până vrem să facem un drum fix prin zona strict protejată a unui parc naţional, de parcă nu am avea pe unde altundeva.
  • Planurile de management ale ariilor protejate trebuie să ţină cont de „proiectele existente și/sau aflate în pregătire„. Adică protejam, sigur că da, dar numai până când vrem să facem un proiect de infrastructură existent sau unul cine ştie când, probabil oricând, oriunde.
  • Planurile de management ale ariilor protejate trebuie să fie armonizate „ținându-se cont de planurile de amenajare a teritoriului, cele de dezvoltare locală şi naţională, inclusiv cele de dezvoltare a infrastructurii de transport de importanță națională precum şi orice alte planuri de exploatare/utilizare a resurselor naturale din aria naturală protejată, existente sau propuse„. Deşi intr-o arie protejată prioritară este conservarea (logic şi normal, nu?),  se vede clar că investiţiile şi exploatarea resurselor sunt puse pe primul loc. Si e vorba nu numai de cele actuale, dar şi de cele din viitor, oricând şi oriunde vrem asta.

2. Modificarile preconizate ale legii mediului (OUG 195/2005):

  • Nu mai e nevoie de revizuirea avizelor şi autorizaţiilor de mediu pentru proiectele de infrastructură de transport, chiar dacă se schimbă aliniamentul şi soluţiile tehnice. Adică se dă aviz de mediu pentru ceva intr-un loc şi nu-i nimic dacă locul şi cevaul se schimbă ulterior.

3. Modificările preconizate ale legii evaluării impactului de mediu (Legea 292//2018):

  • Infrastructura de transport poate fi exceptată de la evaluarea impactului de mediu. Pun pariu că vor fi numai excepţii?

4. Modificările preconizate ale legii privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local (Legea 255//2010):

  • Se doreste ca autorizaţiile de construire să se emită imediat, fără documentaţii şi deci şi fără avize, iar documentaţiile tehnico-economice corespunzătoare fiecărei faze de proiectare – expertiză tehnică, studiu de fezabilitate/documentaţie de avizare, documentaţie tehnică D.T., proiect tehnic – P.T., detalii de execuţie D.E să fie elaborate şi aprobate pe parcursul sau la încheierea executării lucrărilor. Adică să construim noi şi apoi vedem cum de descurcăm şi facem studii, proiectare şi obţinem avize!

Contează oare că aceste modificări contravin flagrant prevederilor a cel puţin 4 directive UE transpuse in legislaţia naţională (cele două directive europene din domeniul conservării naturii – 79/409/CEE şi 92/43/CEE si directivelor europene din domeniul evaluării impactului de mediu 2011/92/UE şi 2014/52/UE)?

Contează oare că se face praf patrimoniul natural naţional, unul dintre cele mai valoroase din Europa?

Eu cred că pentru ei nu. Dar pentru mine da. Si o să trimit observaţiile de mai sus celor de la Ministerul Transporturilor. Faceţi-o şi voi dăcă vă pasă, până la 1 aprilie: consultare.publica@mt.ro

Parcul Natural Văcăreşti: Ambasada ariilor naturale protejate din România

Conferinţa TEDx Bucharest, 1 decembrie 201847316994_2123955604321340_6274571633155899392_nPrietenii şi cunoscuţii zic în glumă că eu sunt omul cu parcurile. Eu însă am luat-o în serios. Şi am deja două. Deocamdată.

Slide2România are un patrimoniu natural şi cultural de invidiat, pe baza căruia poate să se dezvolte ca primă destinaţie ecoturistică, a Europei cel puţin. Iar asta înseamnă prosperitate şi deci şi resurse pentru conservare.

Slide3Țara noastră e singura din Uniunea Europeană care mai are păduri virgine, singura care are 5 regiuni biogeografice, deci cea mai mare biodiversitate, la noi trăiesc aproape jumătate din populaţiile Europei de carnivore mari, avem peisaje în care omul a convieţuit armonios cu natura, modelând peisajul într-un fel unic şi neinvaziv, avem Delta Dunării, avem 13 parcuri naţionale şi 16 parcuri naturale, avem aproape 1000 de rezervaţii naturale şi situri ale reţelelei ecologice europene Natura 2000, toate acoperind aproape un sfert din teritoriul ţării.

Slide5Ştiu că importanţa conservării naturii nu e atât de uşor de explicat şi înţeles. Asta pentru că dispariţia unui future din pădurile tropicale amazoniene, a unei orhidee din Buila sau a vidrelor din Văcăreşti nu ne afectează direct şi sunt departe de noi. Iar într-o societate bolnavă cum e a noastră, sunt mult mai stringente şi mai aproape de noi problemele acute de sănătate, sărăcie şi educaţie de care ne lovim direct. Însă toate acestea sunt doar nişte efecte ale unot cauze profunde, printe care şi pierderea biodiversităţii.

Declinul biodiversităţii ne poate lovi indirect pe toţi, mai dur decât orice problemă socială.

Sunt studii recente care arată că în ultimii 50 de ani, omul şi activităţile antropice au reuşit să stârpească de pe planetă 60% din populaţiile de vertebrate. În ultimii 25 ani biodiversitatea planetei s-a redus cu o treime.

Acum un an, în revista BioScience, 15.364 cercetători din 184 de ţări au publicat “World scientist’s worning to humanity – second notice”, după 25 de ani de la primul avertisment. Acum comunitatea ştiinţifică arată că trendurile previzionate se confirmă şi că omenirea nu numai că nu a facut progrese, dar a şi regresat în a evita o catastrofă la scară planetară spre care ne îndreptăm vertiginos.

Slide8Ca geolog ştiu că viaţa pe Pământ este de cel puţin 3,8 miliarde de ani şi că planeta a mai trecut prin vreo 25 extincţii la scară planetară, dintre care 5 majore. Cea mai celebră este cea de la sfârşitul Cretacicului, de acum 65 milioane de ani, cand odată cu dinozaurii au dispărut 75% dintre specii. Iar cea mai mare este cea de la limita Permianului cu Triasicul, de acum 252 milioane de ani, când au dispărut 96% dintre specii. Specia noastră este pe planetă de numai 300.000 de ani, iar în accepţiunea modernă de numai 30.000 ani. Iar în ultimii 200 ani, în special în ultimii 50, am devenit principala noastră ameninţare.Slide9Asta pentru că dacă planeta şi viaţa au capacitatea de a ne supravieţui fără probleme şi chiar prospera apoi fără noi, noi nu avem nicio şansă în momentul actual să supravieţuim fără ele.

Se termină astfel odată cu noi şi toate problemele de mediu, dar şi sociale, economice, politice, religioase şi filozofice cu care ne pierdem vremea acum.

Poate doar dacă avântul tehnologic nu ne va oferi în curând şansa de a migra pe o altă planetă.

Sau poate că ne vom trezi în ceasul al 13-lea şi vom face ceva semnificativ care chiar să conteze la scară planetară pentru oprirea declinului.

Dar ce putem face pentru asta? E simplu: sa ne conservăm biodiversitatea prin orice mijloace şi cu orice costuri.Slide10

Înfiinţarea Parcului Naţional Buila-Vânturariţa – premieră pentru o ONG din România

În 2004 am înfiinţat la mine acasă Parcul Naţional Buila-Vânturariţa, cel mai mic parc naţional dintre cele 13 ale României, însă singurul înfiinţat de către o ONG: Asociaţia Kogayon.Slide11Asociaţia şi parcul sunt iniţiativele unui grup de prieteni, localnici din satele Olteniei de sub Munte sau iubitori ai zonei, mulţi din domeniul ştiinţelor naturii, care au găsit prin asta răspunsul la întrebarea “dacă tot mergem pe munte, de ce să nu şi facem ceva pentru el?”

Slide12Deşi la acea dată dacă întrebai românii “ştii unde e Buila-Vânturariţa”, cei mai mulţi răspundeau “ce e aia?” stâlcindu-i probabil numele numele încercând să-l pronunţe, masivul şi actualul parc concentrează pe un areal mic o mulţime de bogăţii naturale şi culturale: e o creastă calcaroasă, cu peşteri, chei şi situri fosilifere, păduri virgine (printre care şi o pădure de tisă), orhidee şi flori de colţ, lupi, urşi, râşi, capre negre şi cocoşi de munte, dar şi cu schituri şi mănăstiri, tradiţii, legende şi obiceiuri. Este o excelentă destinaţie pentru cei care doresc să descopere natura, de la iubitorii de sălbăticie la alpinişti, de la pasionaţii de paleontologie şi istorie la speologi, de la doritorii de senzaţii tari, la cei care caută liniştea unor zone nealterate.

Slide13În 1999, când Vâlcea a fost unul dintre locurile planetei cu vizibilitate maximă a eclipsei de soare, ne-am văzut muntele unde ne simţeam acasă, invadat dintr-o dată de mii de turişti. Asta, împreună cu asaltul din ce în ce mai concentrat asupra naturii, din mai multe direcţii (braconaj, exploatări forestiere, paşunat necontrolat, construcţii şi investiţii aiurea), ne-a speriat şi ne-a dat impulsul de a face ceva pentru protecţia zonei.

Slide14.JPGAm învăţat, pe unde am putut, în ţară dar mai mult prin şi de prin străinătate ce e ăla un parc naţional şi cum se pune pe picioare şi ne-am apucat de treabă. Am început să adunăm informaţia existentă (nu prea multă, zona fiind puţin cercetată), ne-am înfiinţat în timpul studenţiei asociaţia, ca motor al proiectului, am făcut demersurile şi studiile necesare, multe dintre ele ca lucrări de licenţă, master sau doctorat, cu care am convins Academia Română şi Guvernul României că muntele nostru merită să fie parc naţional.

Slide15Nu a fost uşor, cei mai mulţi zicând din start că nu avem nicio şansă, că ne luptăm cu morile de vânt, că nu se poate asta în România. Asta a venit inclusiv de la mulţi prieteni apropiaţi. Dar eu au crezut mereu că se poate. Îmi amintesc când am stabilit limitele, în primăvara anului 2004, când am umblat singur 3 zile şi două nopţi prin păduri şi pe creste încă înzăpezite, cu hărţile în mână, creionând primele limite, care în mare s-au şi concretizat ulterior în Hotărârea de Guvern.

Slide16Publicarea Hotărârii de Guvern a fost dealtfel declicul, când mulţi, inclusiv de pe la autorităţi, s-au trezit zicând că “uite nebunul ăla şi alţii ca el au reuşit şi ne-am trezit cu un parc naţional în curte”. Ce facem acum cu el?

Slide20Noi am vrut apoi, probabil îmbătaţi de suces, să şi administrăm parcul. Ministerul Mediului a hotărât însă că nu avem capacitatea necesară pentru asta (şi în parte aveau dreptate) şi a încredinţat administrarea parcului Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva. Nu ne-am dat însă la o parte, era doar parcul nostru! Şi am reuşit să obţinem statutul de partener la administrarea parcului. Administrarea în parteneriat a Parcului Naţional Buila-Vânturariţa a rămas şi ea o premieră pentru un parc naţional din România.

Slide22Parteneriatul nu a fost unul deloc uşor, însă pentru parc s-a dovedit benefic. Ne-am implicit atât personal, câţiva din asociaţie, printre care şi eu, angajându-ne în cadrul administraţiei parcului, cât şi ca organizaţie, care a preluat partea de cercetare, monitorizare, amenajare şi întreţinere a infrastructurii de vizitare (am reconstruit de la 0 două refugii, am marcat 250 km trasee turistice, am amenajat spaţii de campare, trasee tematice, peste 100 puncte de informare şi altele), educaţia de mediu (am dezvoltat un program de educaţie de mediu numit “Ranger Junior al Parcului Naţional Buila-Vânturariţa”, în cadrul căruia au participat peste 5000 de copii, în special din rândul comunităţilor locale), informarea comunităţilor locale şi vizitatorilor, promovarea parcului şi zonei.

Slide23Am realizat în timp că în locurile şi zilele în care trăim noi astăzi, nu se poate face conservere facând abstracţie de oameni, de comunităţile locale şi de vizitatorii zonei, de nevoile şi interesele lor. Astfel că, încet-încet, proiectul nostru s-a transformat dintr-unul de conservare 100%, în care ne păsa mai mult de râşi, lupi şi păduri decât de oameni, într-unul de dezvoltare a întregii comunităţi locale din jurul parcului, prin conservare, bazată pe valorificarea durabilă a patrimoniului natural şi cultural extraordinar din zonă.

Slide17Am oferit astfel, prin înfiinţarea şi promovarea parcului, pe lângă conservarea unui colţ important de natură sălbatică, o alternativă de dezvoltare sănătoasă a zonei, poate singura. În timp, rezultatele nu au întârizat să apară: de la câteva sute de oameni care vizitau parcul înainte, acum s-a ajuns la 25.000 vizitatori pe an, parcul a devenit un exemplu de best practice în mai multe domenii în care am performat, iar investiţia noastră de cca 300.000 euro, din cele peste 20 proiecte, s-a multiplicat de peste 100 de ori şi a ajuns să aducă beneficii zonei, deja de peste 30 milioane de euro. Gândiţi-vă numai ce înseamnă ca fiecare dintre vizitatori să cheltuiască în zonă măcar câte 100 lei. Este vorba de peste 500.000 euro/an. Suma nu e extraordinară, dar pentru o comunitate săracă lipsită de alternative, însemană enorm. La asta se adaugă dezvoltarea unor servicii, începerea unor afaceri în domeniul turismului, locuri de muncă, taxe la bugetul local.Slide19Zona Oltenia de sub Munte are tot ce-i trebuie ca să se dezvolte ca destinaţie ecoturistică de prim rang. Asta înseamnă dezvoltarea prin conservarea naturii şi utilizarea durabilă a resurselor naturale şi culturale.

Slide24.JPGÎnsă în ţara noastră nu e de ajuns să înfiinţezi parcuri şi nici să le administrezi nu e suficient. La noi trebuie să te lupţi pentru a le păstra, să le aperi.

În 2008, când a fost propusă modificarea legii vânătorii ca să se permită vânătoarea în parcurile naţionale, am ieşit în stradă şi după o campanie în care am coalizat mulţi susţinători, în care am tras simbolic cu săgeţi într-un parlamentar-vânător, am reuşit să respingem în două rânduri legea strâmbă votată în unanimitate de către Parlament.

Slide30Acum asaltul legislativ asupra naturii este mult mai puternic şi mai concentrat şi vine din multe direcţii şi sub multe pretexte, care maschează interese diferite de la minerit (parcul este ameninţat de extinderea unei cariere de calcar) la vânătoare (la noi se împuşcă obligatoriu toate răpitarelor cu păr şi pene dacă apare pesta porcină, în timp ce în alte ţări prima măsură este interzicerea vânătorii), de la investiţii (inclusiv biserici construite ilegal) la exploatări forestiere (ne luptăm de aproape 3 ani pentru salvarea unei păduri virgine, iar exploatările forestiere sunt permise în aproape jumătate din parc).Slide32Iar acum statul vrea să dea la o parte ONGurile care au făcut până acum treaba în locul lui, prin desfiinţarea custozilor ariilor protejate şi eliminarea ONGurilor dintre structurile care pot administra arii protejate.

De ce nu ne-am conserva aceste resurse pentru a ne face o strategie de dezvoltare durabilă bazată pe valorificarea sustenabilă şi promovarea lor?

Alţii au făcut-o (vezi exemplul Costa Rica) şi au ajuns acum să obţină din ecoturism un procent important din PIB.

Am putea crea nuclee de dezvoltare durabilă în comunităţile din jurul ariilor protejate, cele mai multe dintre ele sărace şi fără alternative şi am obţine astfel suficiente resurse şi pentru conservarea patrimoniului.

După ce am pus pe picioare administraţia parcului şi am pornit dezvoltarea locală a Olteniei de sub Munte, am revenit în Bucureşti.

Şi vorba unui prieten, “dacă tot stăteam pe aici, de ce să nu fac şi aici un parc?” Adevărul e că deşi mergeam acasă în Buila destul de des pentru proiectele care au continuat, îmi căutam ceva de făcut şi în Bucureşti, în care să mă regăsesc.

Înfiinţarea Parcului Natural Văcăreşti

Slide33.JPGÎn 2012, după ce Helmut Ignat şi Cristian Lascu scoseseră în lumina reflectoarelor Văcăreştiul, prin articolul din National Geographic (Delta dintre blocuri), Cristi mi-a propus să-i ajut să înfiinţeze în Văcăreşti o arie protejată.

Aici era alta treabă: toata lumea voia parcul, inclusiv mai mulţi miniştrii ai mediului şi mulţi alţi politicieni, însă trebuia ca cineva să-l şi înfiinţeze.

Iniţial am refuzat, motivând că biodiversitatea de aici din buricul târgului, nu înseamnă mare lucru, obişnuit fiind cu cea din sălbăticia munţilor.

Lacul Văcăreşti e un proiect comunist nefinalizat şi abandonat. Pe locul unde ar fi trebuit să fie un lac, au rămas în urmă un dig şi o cuvetă goală pe fundul căreia sunt lacuri, bălţi, mlaştini, stufăriş, pajişti, maidane şi betoane. Un loc al nimănui în care de aproape 2 ani bucureştenii au aruncat cantităţi uriaşe de gunoaie (la cea mai mare acţiune de igienizare, de după infiinţarea parcului, s-au scos de acolo 4000 mc de gunoaie, adică vreo 200 camioane).Slide36.JPGCristi m-a convins să merg la faţa locului să vad singur ce e acolo. Şi am realizat că zona are potenţial şi conservativ, în primul rând prin prezenţa speciilor de păsări (atunci 92, acum 158, adică mai mult decât o tremie din speciile intâlnite la noi în ţară şi aproape jumătate din câte sunt în Delta Dunării, ceea ce este fantastic dacă ţinem cont că acum 30 de ani biodiversitatea a fost distrusă complet de buldozere).

Slide43Dar de la început am realizat potenţialul uriaş al locului din alte două puncte de vedere: al educaţiei de mediu, fiind situat în mijlocul a 15% din populaţia ţării şi al promovării, fiind în capitală, unde ajung 60% dintre străinii care ne vizitează ţara, aproape de autorităţi, mass-media şi marile companii, deci cu o vizibilitate şi expunere foarte mari.

Slide45Am coordonat echipa de cercetători care a întocmit studiul de fundamentare ştiinţifică, pe baza căruia am obţinut avizul de infiinţare de la Academia Română, apoi, după 4 ani şi 4 miniştri ai mediului, pe care i-am convins unul câte unul pe ei şi echipele lor, în 2016, se năştea prin Hotărâre a Guvernului primul parc natural urban din România: Parcul Natural Văcăreşti.Slide40După 10 ani de la înfiinţarea primului parc, treabă deloc uşoară, cu al doilea, în Bucureşti, a mers mult mai greu decât cu cel de la mine din Oltenia. Aici ne-am lovit de o armată de funcţionari şi consilieri, de la o grămadă de instituţii, care mai de care mai vorbă lungă şi fapte puţine. Toţi ne erau prieteni, toţi ne lăudau, toţi spuneau că proiectul e fantastic, dar toţi fugeau de responsabilitatea semnării înfiinţării parcului. Au fost sute de întâlniri şi discuţii, vizite oficiale, argumente şi poziţii de la specialişti din marile organizaţii şi instituţii din domeniul conservării din lume, documentare pentru susţinerea proiectului în zeci de arii protejate urbane din lumea asta, din Londra la Rio, din Praga la Hong Kong, din Viena la Shanghai. Mai toate oraşele mari au arii naturale urbane, mai toţi ţin cont din ce în ce mai mult de biodiversitatea urbană şi cu aceste exemple am impins şi autorităţile mioritice înainte spre aprobare.

Slide41.JPGDar vectorii care ne-au asigurat izbânda au fost fotografiile excepţionale ale lui Helmut, care au probat valoarea ştiinţifică a parcului şi susţinerea opiniei publice şi mass-mediei, materializată prin zeci de mii de prieteni pe pagina de facebook, sute de articole şi ştiri despre parc şi foarte multe vizite ale unor personalităţi. Astea au impins mereu lucrurile înainte.Slide39.JPGÎntre timp, Helmut, Cristi şi cu mine, cărora ni s-a alăturat şi Dan Bărbulescu, actualul director al Administraţiei parcului, am înfiinţat Asociaţia Parcul Natural Văcăreşti, cu care am continuat activitatea de monitorizare şi cercetare, am început proiecte şi am continuat coagularea susţinătorilor parcului.

Slide56În 2017 Asociaţia noastră a câştigat licitaţia organizată de către Ministerul Mediului şi a devenit administratorul parcului, printr-un contract semnat pentru o perioadă de 10 ani. Acum administraţia pe care am înfiinţat-o pentru parc şi pe care o susţinem financiar exclusiv din propriile resurse, atrase din mediul privat, are o echipă de 12 rangeri angajaţi, printre care şi tatăl şi băiatul cel mare al familiei care a trăit peste 15 ani într-un adăpost improvizat din parc.

Administraţia este supervizată de către un Consiliu Ştiinţific şi participarea publicului şi factorilor interesaţi este asigurată prin existenţa unui Consiliu Consultativ.Slide47Acum biodiversitatea este în creştere, păsările şi vidrele o duc bine în parc, s-a terminat cu incendiile, s-a curăţit zona care a devenit una sigură şi din ce în ce mai vizitată, am amenajat trasee tematice, observatoare ornitologice, am organizat evenimente şi am pornit nişte proiecte extraordinare precum Ranger urban, Păsările Oraşului, Clubul Micului Naturalist, toate având menirea de a apropia oamenii de natură şi de a-i imprieteni cu ea. Numai anul acesta au venit în parc şi au participat la diferite evenimente şi tururi ghidate, peste 6000 de copii.

Slide50.JPGÎnca mai e foarte mult de muncă. Acum lucrăm la planul de management al parcului şi la proiecte foarte ambiţioase de reconstrucţie ecologică şi integrare a parcului în viaţa comunităţii şi oraşului.

Sloganul nostru pentru parc este “Natura la usa ta!”, pentru că biodiversitatea a găsit cumva calea să se întoarcă singură acolo de unde a fost alungată în modul cel mai brutal, în locul unde te-ai aştepta cel mai puţin, între betoane şi blocuri, la numai 4 km de centrul celei mai poluate capitale a Europei. Acum noi nu trebuie să facem altceva decât să-i deschidem uşa, să o primim lângă noi şi să învăţăm din nou să convieţuim cu ea.Slide51Parcul Natural Văcăreşti: Ambasada ariilor naturale protejate din România

Parcul Natural Văcăreşti reprezintă un eşantion de biodiversitate reîntoarsă cu de la sine putere în inima oraşului: până acum au fost catalogate 158 specii de păsări, 331 de plante, 111 de insecte, 12 de moluşte, 5 de reptile, 6 de amfibieni, 7 de peşti şi 13 de mamifere.

Cu ale sale 184 ha, adică aproape cât 400 terenuri de fotbal, oferă aproape un metro patrat de spaţiu verde fiecărui locuitor al celei mai poluate capitale europene.

Parcul are potenţialul de a deveni atracţia turistică numarul 1 a Bucureştiului. De exemplu, London Wetland Centre, cu numai 44 ha, o arie protejată înfiinţată pe locul unor vechi rezervoare londoneze care şi-au pierdut utilitatea, are peste 200.000 vizitatori pe an.Slide57Cu sprijinul Ashoka România, care mi-a acordat recent o bursă pe viaţă pentru punerea în practică şi dezvoltarea aceastei idei la scară naţională, vreau acum să folosim poziţia privilegiată a Parcului Natural Văcăreşti, pentru promovarea biodiversităţii fantastice pe care România o are şi pentru dezvoltarea durabila a unor regiuni sarace din ţară, în jurul ariilor naturale protejate:

  1. Vrem sa promovăm aici patrimoniul natural naţional, prin crearea unei ambasade a ariilor naturale protejate, unde atât românii dar şi străinii care vizitează Bucureştiul să afle şi să cunoască parcurile, rezervaţiile şi bogaţiile naturale ale ţării.
  2. Vrem să creăm aici un centru naţional de educaţie de mediu, în mijlocul a 15% din populaţia ţării.
  3. Vrem să creăm aici un hub al conservării naturii, prin aducerea laolaltă a conservaţioniştilor, a celor care i-ar putea ajuta din business, a autorităţilor, a mass-mediei şi a publicul larg.
  4. Vrem să promovăm dezvoltarea durabilă prin conservarea naturii şi să cream cât mai multe centre de dezvoltare durabilă locală în jurul unor arii protejate.

Dar pentru că tot ceea ce am facut eu până acum s-a putut face numai împreună cu sute de oameni buni, care în mod voluntar şi-au oferit timpul, energia, cunoştinţele şi resursele pentru conservarea naturii şi deci pentru viitorul nostru, eu cred că dacă ne adunăm mai mulţi, putem face şi mai multe, şi mai repede, şi mai bine. Aşa că vă invit să ma ajutaţi ca în vreo 15-20 ani, prin educaţie şi prosperitate să schimbăm complet mentalitatea românilor faţă de natură, în sensu acceptării ei. Nu o faceţi numai pentru parcurile Buila şi Văcăreşti, nici numai pentru voi sau oraşul vostru, ci pentru întreaga planetă şi pentru biodiversitatea ei, din care şi omul face parte, deci o faceţi pentru viitorul nostru.

Iar cei ce se opun salvării naturii noastre trebuie să ştie că ne putem ridica o mulţime şi vom avea cu toţii săgeţi pentru ei.

Slide60

7 sfaturi simple pentru un comportament civilizat în natură

30594477_1882802491763686_4908439361583025393_n

1. Lasă locurile curate, cel puţin aşa cum le-ai găsit!
Gunoaiele lăsate pe marginea râurilor, prin păduri şi pajişti, pe lângă că arată ca dracu’, murdăresc şi contaminează apele şi solul, atrag animalele care nu au nevoie de „bunătăţile” tale şi te transformă pe tine într-un gunoi care murdăreşti natura.
Dacă faci aşa ceva, fie eşti needucat, fie eşti prost pentru că nu înţelegi importanţa colectării şi reciclării, fie eşti nesimţit fiindcă nu-ţi pasă.

2. Nu rupe florile!
Sunt mai frumoase vii decât moarte şi se ofilesc rapid după ce le rupi. Dacă toţi s-ar apuca de rupt şi jumulit florile, s-ar alege praful de ele. Florile rămân rupte iar tu rămâi la fel de prost. Unele dintre flori sunt şi protejate prin lege, tocmai pentru că există mulţi vandali proşti needucabili care pricep numai cu bâta.

3. Nu scrijeli copacii!
Ei sunt fiinţe vii care pot să se îmbolnăvească şi să moară dacă tu le tai pielea. Şi nu interesează pe nimeni că tu ai ajuns pe-acolo câdva. Te asigur că cei mai mulţi o să te înjure şi pe tine şi pe cei cu care-au ajuns cu tine pe-acolo.

4. Păstrează liniştea şi respectă-i pe cei din jur!
Dacă vrei să asculți muzică tare și nu te interesează ciripitul păsărilor și susurul apei, bagă-ți căștile-n urechi. Deranjezi la fel de tare şi sălbăticiunile şi pe ceilalţi oameni din jur, indiferent dacă asculți Guţă, Dolănescu, Metallica sau Bach. Iar răgnetele şi chiotele te clasează în alt regn.

5. Nu-ţi băga maşina peste tot!
Pajiştile, poienile şi râurile sunt pentru oameni, nu pentru maşini sau alte tărăboanţe. Ele merg pe drum. Râurile nu sunt nici spălătorie auto.

6. Ai grijă cu focul!
E de înţeles că grătarul e bun, însă focul nu face casă bună cu pădurea, pentru că o poate arde dacă scapă de sub control.

7. Respectă marcajele şi amenajările!
Sunt făcute pentru tine, cu efort, cu cheltuială şi te pot scoate la liman când ai nevoie. Nici ţie nu ţi-ar plăcea să vină un nesimţit să-ţi spoiască pereţii casei după ce abia i-ai zugrăvit şi să-ţi pună gardul pe foc.

Dacă nu-ţi cad bine aceste sfaturi, înseamnă că nu ai ce căuta în natură, mai bine stai acasă! Iar dacă totuşi dai pe-acolo, cu comportamentul tău te asigur că ai mari şanse să primeşti o amendă usturătoare care fie să te educe, fie să te ţină acasă la tine.

La final de 2017

26196239_1777664625610807_2978164609737215062_n

Anul 2017 ramane in opinia mea unul dintre cei mai tristi ani ai Romaniei.
Un an in care oamenii normali la cap, in loc sa-si vada de treaba si sa construiasca ceva bun, s-au vazut nevoiti sa-si iroseasca timpul si energia luptand cu o sleahta de banditi care vor sa puna hotia, impostura si incompetenta la rang de normalitate.
Niciodata pana acum nu am simtit atat de organic si din plin si atat de fatis atacul generalizat asupra normalitatii.
In loc sa continui si sa progresez cu ce-am construit pana acum, m-am vazut nevoit sa ma lupt pt. a salva realizarile. Greu, incet si cu hopuri, pana acum s-a mai putut face cate ceva. Chiar daca institutiile statului si cele mai multe personaje care le populeaza mai mult te blocheaza decat sustin. Acum insa totul risca sa fie aruncat in aer peste noapte de interesele meschine ale unei haite de hoti.
In cazul meu este vorba de conservarea naturii, care este sub un foc continuu si pe fata, intr-o incertitudine uriasa, cand actele normative si reglementarile nationale si internationale nu mai inseamna nimic, cand totul e la cheremul unor personaje efemere dar puternice prin sustinerea haitei.
Dar atacul este pe toate fronturile, vizand un singur lucru: libertatea de a fura nederanjati cat de mult se poate.
Rezultatele le cunoastem cu totii: furtul care ne saraceste, coruptia care ne ucide viitorul, incompetenta care ne duce in mediocritate, nepotismul care ne blocheaza dezvoltarea.
Anul asta m-am gandit mai mult si mai serios ca niciodata la emigrare: in strada cand imi venea sa sar gardul guvernului si parlamentului pt. a-i scoate in suturi pe unii de acolo, cand am citit, analizat si comentat elucubratiile politicienilor, la fiecare dintre adresele, solicitarile si contactele cu autoritatile si responsabilii statului pe care si eu ii platesc.
Si ma intreb mereu: de ce oamenii buni, printre care vreau sa cred ca ma numar, capabili si doritori sa construiasca prin munca cinstita ceva pentru tara, semenii si viitorul lor nu o pot face? De ce trebuie sa ne gandim sa ne gasim normalitatea in alta parte?
La multi ani frumosi in tara lor tuturor oamenilor buni!
La multi ani cu executare tuturor hotilor viitorului nostru! Oricat de inumana e urarea asta de sarbatori, cand romanii cica ar fi mai buni.

PSD Ianuarie 2018

 

9 Ianuarie

http://www.ziare.com/politica/ministri/cine-e-ioan-denes-propus-de-psd-ministru-al-apelor-senatorul-caruia-homosexualii-ii-incalca-libertatea-1496455

PSD a propus un fost electrician, dar cu trecut politic de senator si consilier local si judetean pentru portofoliul de minstru al apelor si padurilor.
Propun sa se inlocuiasca universitatile cu scolile de partid.
Ce s-o tot dam pe dupa cires cu specialistii din functiile publice?

 

16 Ianuarie 2018

http://recorder.ro/buna-dimineata-romania/

Reporteri: Cine a câștigat în această seară?
Omul cu mustață, pe un ton arogant: Partidul.
Cine a pierdut?
Noi, de mulți ani de zile.
Circul continuă, poftiți de luați cu ce aveți!

Premier femeie e premiera in Romania 🙂
https://stireazilei.com/teleormaneanca-viorica-dancila-fos…/
O doamna cu un mare talent de a raspunde alambicat la intrebari simple, pe care astfel le ocoleste: https://www.theparliamentmagazine.eu/articles/opinion/5-questions-viorica-d%C4%83ncil%C4%83

 

21 Ianuarie 2018

https://www.vice.com/ro/article/j5vnw8/ce-a-facut-viorica-dancila-in-parlamentul-european?utm_campaign=sharebutton

Prima noastra femeie prim-minstru este campioana la absente de la munca din Parlamentul UE, la a vorbi mult si lemnos fara sa zica nimic si la loialitate fata de PSD.
Cere dintre aceste calitati o s-o ajute in functie?

 

22 Ianuarie 2018

http://www.liberation.fr/planete/2018/01/19/la-roumanie-perd-ses-tetes_1623807

Romania pierde anual, din 1989, echivalentul unui oras de 85.000 de locuitori.
3,4 milioane de romani au plecat din tara in ultimii ani, respectiv 17 % din populatie.
Potrivit celui mai recent raport al ONU, bazat pe datele din 2015, Romania este, dupa Siria, tara in care migratia a crescut cel mai mult.