Care paduri au rol mai mare in atenuarea schimbarilor climatice? Cele naturale sau cele gospodarite de om?

Bigstok_305828434

Am dat de cateva ori de parerile unor silviculturi dar si de studii, venite in special din partea sustinatorilor energiei produse din biomasa, care spun ca padurile gospodarite (exploatate periodic) au o mai mare contributie la atenuarea schimbarilor climatice decat padurile naturale primare.

Nimic mai fals.

1. In primul rand e vorba de doua notiuni distincte: absorbtia si sechestrarea de carbon. Chiar daca arborii absorb in timpul varfului cresterii/acumularii de masa lemnoasa mai mult carbon pe care-l transforma in lemn, sechestrarea este mult mai mare in padurile naturale, acestea avand un stoc de carbon relativ constrant.

2. In al doilea rand, carbonul sechestrat intr-o padure se regaseste numai 31% in arbori, grosul de 69% fiind stocat in sol (medie globala pt. toate padurile planetei). Sursa este oficiala (FAO si IPCC): „At the global level, 19 percent of the carbon in the earth’s biosphere is stored in plants, and 81 percent in the soil. In all forests, tropical, temperate and boreal together, approximately 31 percent of the carbon is stored in the biomass and 69 percent in the soil”.

In sol exista doua categorii de carbon: anorganic (minerale carbonatice) si organic. Radacinile reprezinta doar 5-20% din carbonul stocat intr-un arbore. Grosul carbonului organic din sol este stocat in organismele care traiesc si mor in sol, in special bacterii si ciuperci.

3. Sigur ca lemnul este o resursa regenerabila de care avem nevoie si care prezinta numeroase avantaje, dar asta nu inseamna ca trebuie sa taiem toate padurile si ca taful trebuie sa arda gazul de pomana prin padurile primare.

Chiar daca am tine carbonul nederanjat in sol in timp ce teleportam lemnul de acolo si-l transformam complet cu hocus-pocus in case care rezista sute de ani, ar fi imposibil sa inclinam balanta carbonului in favoarea exploatarii. Dar nu putem. Fiindca numai cca. jumatate din lemn e bun pt. case iar restul se arde/descompune imediat si ajunge in atmosfera. Apoi ca sa taiem lemnul avem nevoie de drum si de gaz pe care sa-l ardem la drujba cu care se doboara si fasoneaza, la taful cu care se scoate, la camionul cu care se cara si la utilajele cu care se prelucreaza x cate cicluri de taiere avem, apoi la utilajele cu care se fac plantarile, ingrijirile, degajarile, curatirile, rariturile si alte lucrari x cate cicluri de taiere-regenerare avem. Si la asta se mai adauga degajarea carbonului sechestrat in sol fiindca exploatarea presupune drumuri, eroziune, expunerea solului la radiatii si precipitatii. Si mai luam in calcul si ca din lemn se mai fac si f. multe produse care numai durata lunga de viata n-au, de la hartie-carton (pt. asta se consuma acum cele mai mari cantitati de lemn in lume, dupa cel pt. combustibil), placi care dureaza cativa ani, mobila ieftina si tot mai multe produse de unica folosinta.
Asa ca balanta nu mai inclina deloc catre padurile de care are omul grija.

Si asta doar daca vorbim despre carbon. Fiindca padurile naturale mai inseamna multe alte functii, printre care biodiversitatea ridicata, patrimoniul genetic, stiintific si cultural sunt cele mai importante.

Dar asta nu inseamna ca lemnul nu este o resursa cu f. multe avantaje, care poate inlocui materii prime cu impact mult mai mere, cum sunt plasticul si metalele. Putem folosi insa lemnul mult mai bine, prin utilizarea lui in produse cu durata lunga de viata, dar putem si gospodari mai bine padurile, in special protejandu-le pe cele primare si in special cele tropicale (raportul in carbon intre sol si lemn aici e de 50:50 fata de 31:69) dar si prin impadurirea suprafetelor disponibile, utilizarea superioara si eficienta a lemnului si cresterea ciclului de exploatare al padurilor gospodarite (acesta este in medie acum de 40 de ani, iar la noi de exemplu acest parametru este mult mai bun prin exploatarea majoritatii padurilor la varste mari).

Am gasit si un articol interesant care compara cele doua variante, ambele sustinute stiintific.

5 iunie 2020, ziua mediului

Ia sa vedem ce-ar fi de sarbatorit azi de ziua mediului, cu tema biodiversitatea:
– de 2 ani s-au desfiintat custodiile ariilor protejate si in loc nu s-a pus nimic;
– institutiile de mediu ale statului sunt politizate, lipsite de resurse, viziune si intelegere pt. conservare, cu intelegere insa pt. agresiunile asupra naturii;
– agentia pt. arii protejate e de 2 ani degeaba pe lume, cu 0 rezultate pt. natura;
– in jumatate din suprafata parcurilor nationale se exploateaza padurea ca si cum n-ar fi parc;
– in parcuri si rezervatii isi face fiecare de cap cum vrea, cele mai multe arii protejate exista doar pe hartie;
– padurile sunt jumulite sistematic si nici macar nu stim cat lemn scoatem din ele;
– raurile sunt macelarite de balastiere, betoane, microhidrocentrale, deversari, braconaj;
– ministerul mediului tocmai a facut o procedura pt. scoaterea din parcuri si rezervatii a unor suprafete pt. cariere si minerit;
– ministerul mediului tocmai aproba fara studii si justificare impuscarea altor 600 capre negre si 400.000 ciocarlii, desi ministrul anuntase ca le protejaza;
– cele mai multe solutii la conflictele om-fauna sunt cele cu pusca;
– in loc sa identificam si protejam definitiv padurile virgine, le tratam cu taieri de conservare care sunt mai rele ca altele mai intensive;
– in loc sa gasim solutii pt. impadurirea celor 2 milioane de ha de terenuri degradate, ne laudam cu regenerarile naturale si plantarile obligatorii de dupa exploatarile forestiere;
– am umplut raurile, padurile si campurile cu gunoaie;
– ne sufocam si imbolnavim zilnic in orasele in care betonam spatiile verzi;
– omoram cu pesticide tot si transformam campurile in deserturi verzi;
– cheltuim taxele de mediu pt. rable de masini, nu pt. conservarea naturii;
– din ce in ce mai multi oameni nu mai au apa buna de baut;
– avem un patrimoniu natural pe care nu-l meritam, de care ne batem joc, pe care nu suntem in stare nici macar sa-l valorificam decat prin jumulirea barbara a resurselor naturale.
Lista poate continua.
Hai cu sarbatoarea, avem garla de motive!

Neintegrarea, banii si romanii

Neintegrarea, banii si oltenii.

Acum 300 de ani a avut loc prima tentativa de integrare europeana a Olteniei. Atunci au venit pt. prima data austriecii care au vrut sa tulbure cu iluminismul lor coruptia, furtul si lipsa de civilizatie si educatie si sa ne fure resursele stramosesti.

„Problema sării este instructivă. Uimirea austriecilor are două surse:
– cum poate fi evaluată cantitatea de sare atât de vag, în bolovani? și
– de ce trebuie să primească mânăstirile mult mai multă sare decât consumă?
Un bolovan era evaluat la 200–300 ocale (o oca = 1,27kg), ceea ce introduce din start o eroare de circa 40%.”

Acum, peste 300 de ani, facem cam la fel cu lemnul padurilor: in loc sa masuram lemnul pus pe piata il estimam.
Si incercam sa pacalim UE si regulamentele lor ca asiguram trasabilitatea desi nu stim cat lemn punem pe piata. Adica stim, dar asta trebuie sa ramana intre unii. Fiindca din diferente se acopera costurile stiute dar greu vazute platite de padure (ce urat o numesc unii: Muta, plateste Muta): veniturile uriase de pe piata neagra a lemnului, spagile celor care estimeaza cu dedicatie sau care inchid ochii, costurile serviciilor platite de padurari, de la mesele pt. sefi pana la cote si servicii nedecontate, mitele electorale, cotizatiile politice.
Diferenta fata de acum 300 de ani e ca lucrurile au evoluat si estimarea se face dupa niste formule care mai de care mai destepte, frecate de ingineri, institute si academii si ca estimarea are acum un super-mega sistem de urmarire, care insa ca orice sistem, da rezultate eronate daca primeste date gresite.
Dar tot austriecii sunt de vina si cu ONGurile.

„Bunăstarea poporului putea fi atinsă printr-o exploatare eficientă a resurselor și printr-o fiscalitate corectă, funcționând în cadrul unui stat de drept.
Conform concepției și practicii boierilor olteni, singurul scop al politicii este consolidarea bunăstării proprii, indiferent de mijloacele folosite și de efectele nocive asupra poporului.
În modelul de stat boieresc, nu există nici o preocupare vizând îmbunătățirea stării țărănimii, a meșteșugarilor, a micilor negustori; a infrastructurii, a sănătății publice, a educației.
Aceste concepții sunt ireconciliabile.”

Balanta carbonului

AC836E-1

Balanta carbonului este cea care influenteaza incalzirea globala si schimbarile climatice.

Cele mai multe emisii actuale sunt din arderea combustibililor fosili (carbune, petrol, gaze naturale) si din producerea cimentului care elibereaza carbonul din calcar, dar si din defrisari.

O parte din emisii sunt absorbite la nivelul oceanului si a vegetatiei terestre, in special de catre paduri.

La nivelul padurilor, doar 31% din carbon este stocat in biomasa, in special in arbori, grosul de 69% fiind stocat in sol.

Cele mai multe stocuri de carbon sunt de departe cele din rocile carbonatice, acumulate in decursul sutelor de milioane de ani ai istoriei planetei, in special in ultimele 3,8 miliarde de ani de cand a aparut viata.

Mai multe despre rolul padurilor in ciclul carbonului in raportul FAO despre paduri si schimbari climatice.

Care este eficienta administrarii padurilor statului?

Profit_angajat

Acestea (3,13 milioane ha) sunt administrate de catre RNP Romsilva, impreuna cu alte cca. 1 milion ha paduri aflate in alte forme de proprietate.

Pe fordaq.ro am gasit o analiza comparativa interesanta a principalilor indicatori ai administrarii padurilor de stat din mai multe tari, pentru 2018: Austria, Letonia, Estonia, Irlanda si Romania.

Daca scoatem de aici cativa indicatori, situatia e urmatoarea:
– Profit raportat la nr. de angajati: 3.000 euro/angajat la noi, intre 24.000 si 55.000 euro/angajat la restul.
– Profit raportat la suprafata administrata: 12 euro/ha la noi, intre 45 si 85 euro/ha la restul.
– Suprafata administrata raportata la nr. de angajati: 247 ha/angajat la noi, intre 441 si 1.364 ha/angajat la restul.
– Volumul de lemn exploatat raportat la nr. de angajati: 539 mc/angajat la noi, intre 1.324 si 5.091 mc/angajat la restul.

Daca ne raportam la Suedia, considerata tara cu cea mai mare eficienta in adminstrarea padurilor, care administreaza 4 milioane ha paduri publice cu 800 de angajati prin compania de stat Sveaskog, indicatorii lor din 2019 sunt acestia:
– Profit / nr. de angajati: 170.903 euro/angajat.
– Profit / suprafata administrata: 35 euro/ha.
– Suprafata administrata / nr. de angajati: 4.895 ha/angajat.
– Volumul de lemn exploatat / angajat: 13.195 mc/angajat.
Raportul Sveaskog complet pt. 2019 este mult mai detaliat, cu multe lucruri despre care la noi nici macar nu a ajuns sa se vorbeasca.

De ce discutăm încă despre protecția pădurilor virgine?

IMG_3656

Răspunsul e simplu: fiindcă statul român nu a fost în stare să le protejeze. Nici măcar să le identifice.

În loc ca subiectul să fie închis demult și acum doar să ne mândrim cu toții cu aceste păduri extraordinar de valoroase, stăm de ciondăneală.

Instituțiile academice și de cercetare silvică s-au adunat să înfiereze studiul Primofaro făcut de către două ONG-uri. Au scris pe tema asta mai mult decât studiul propriu-zis. Și eu l-am citit și consider că studiul este slab. Dar nu pot să nu mă întreb de ce statul prin instituțiile sale, inclusiv cele care analizează și critică acest studiu nu a făcut nimic mai bun de peste 15 ani, deși în rapoartele la studiu numesc pădurile virgine “componentă esențială a patrimoniului natural național, european și mondial”.

Dar ia să vedem ce a făcut statul român cu toate instituțiile sale cu expertiză și experiență în domeniul silvic:

  • În 2004 a fost realizat studiul Pin-Matra, prin care s-au identificat cca. 218.000 ha păduri potențial virgine, singurul în care o instituție a statului (ICAS, actual INCDS) a fost implicată. Ulterior studiul a fost „pierdut” în mod misterios. Deși rezultatele lui sunt referință în legislație, pe portalul oficial inspectorulpadurii.ro, pe pagina ministerului.
  • Abia în 2012, deci 8 ani mai târziu, apar indicatorii pentru identificarea pădurilor virgine. Între timp nu a fost niciun fel de măsură de protecție pentru pădurile potențial virgine iar în acestea au fost făcute lucrări silvice care au dus la pierderea multora dintre ele ca păduri virgine.
  • Abia 4 ani mai târziu, în 2016, apare și metodologia de identificare și protejare a acestor păduri prin înscrierea în Catalogul național al pădurilor virgine. Iarăși până aici multe alte păduri au fost pierdute.
  • În 2018 apar și normele de încadrare a pădurilor ca virgine la amenajarea acestora.
  • La ora actuală, la peste 15 ani de la începerea procesului, în Catalogul național sunt înscrise și protejate doar 30.000 ha de păduri virgine și cvasivirgine. Multe dintre aceste păduri sunt înscrise în catalog ca urmare a studiilor făcute prin eforturile și cu cheltuiala ONGurilor și altor structuri neguvernamentale. Multe alte suprafețe au fost propuse de către acestea iar statul român încă nu a reușit să găsească soluții pentru verificarea și protejarea lor.

Atât a putut statul român. Pădurile virgine sunt atât de esențiale pentru acesta încât de peste 15 ani nu e în stare să finalizeze o dată pentru totdeauna identificarea și protejarea lor.

Puteau face o grămadă de studii în acest timp, puteau lua o grămadă de măsuri. Rezultatul: multe suprafețe pierdute din acest fantastic tezaur și motiv de ceartă între silvici și activiștii de mediu.

Nici măcar nu era nevoie de studii care să fie mai bune ca cele criticate ale societății civile, deși puteau face câte voiau.

Statul și instituțiile sale au acces la toate informațiile din amenajamtele silvice ale tuturor pădurilor. Aveau și rezultatele celor două cicluri IFN cu care puteau calibra aceste informții.

Se putea porni de la criteriul de vârstă. Avem circa 500.000 ha păduri peste 120 de ani. Dintre acestea, circa 55.000 de ha au peste 160 de ani, circa 141.000 ha au între 140 și 159 de ani și 330.000 ha au între 120 și 139 de ani.

Simplist, se exclud din total cele care sunt deja protejate (T1 în amenajament sau zonă de protecție strictă și integrală din parcuri și rezervații) și cele în care istoricul lucrărilor silvice din ultimii 30 de ani arată intervenții consistente. Restul, probabil vreo câteva zeci de mii de ha sunt puse sub protecție până la evaluarea lor în teren și apoi știm exact care sunt virgine și cvasivirgine și trebuie protejate. Și gata, am terminat cu studiile și gâlceava pe seama lor.

Subiectul acesta putea fi închis demult și nu mai aveau acum pe ce se ciondănii unii și altii.

 

Padurea si pandemia

img_3306

Fotografia este raspunsul Asociatiei Kogayon la postarea Ministerului Mediului care ne-a mentionat pe pagina oficiala, fara sa ne anunte despre asta.

Sigur ca sustinem un management sustenabil al padurilor, dar avem si speranta ca si ei sustin propunerile noastre legate de managementul sustenabil al padurilor, dintre care consideram ca cele mai importante sunt oprirea taierilor in parcurile nationale si masurarea lemului la iesirea din padure.

Se discuta zilele astea mult despre oprirea exploatarilor forestiere pe durata starii de urgenta. Cer asta cetateni revoltati, organizatii de mediu, politicieni.
E o continuare fireasca a cererii opririi taierilor pentru 10 ani sau de tot, despre care am mai scris aici ca este o mare prostie. S-a ajuns aici fiindca exista o adevarata infodemie legata de paduri, care a dus ca mare parte a publicului larg sa puna egal intre orice exploatare a padurii si taierile ilegale.

Sunt constient de tensiunea acumulata in societate si de polorizarea puternica care tinde spre extremism a celor doua tabere, sectorul silvic-forestier pe de-o parte si activistii radicali care solicita masuri radicale pe de alta.
Insa le inteleg si cred ca-s pe fondul pierderii rabdarii si nivelului ridicat al asteptarilor ambelor tabere fata de autoritate.

Ministrul mediului, apreciat pentru pozitiile sale de pana acum de catre aripa dura a ecologismului mioritic, a cazut in mare dizgratie acum, anuntand ca nu se poate lua o astfel de masura.
Eu cred ca ministrul si ministerul au dreptate cu aceasta decizie.
Emotia publica nu e suficienta pt. oprirea exploatarii padurilor pe timpul starii de urgenta. E nevoie de un studiu de impact serios, care sa ia in considerare toate aspectele de mediu, sociale si economice ale pietei lemnului, nu de o petitie online. Eu cred ca lucrurile trebuie sa mearga inainte pana cand se face un astfel de studiu care sa fundamenteze o decizie rationala, nu una bazata pe emotionalul colectiv.
Logica unei astfel de masuri mie imi scapa.
Statistic se taie cu 15-20% mai putin acum ca in martie 2019, controlul e la fel (de ineficient) si acum ca si inainte, in 15 aprilie oricum incepe restrictia taierilor principale pana in toamna, e necesar sa fie scoase doboraturile din paduri, resursa de lemn ne e necesara, economia trebuie sa supravietuiasca.
Despre motivatie:
1. Avem 3,5 milioane gospodari in Romania care sunt dependente de lemnul de foc. Lemnul de foc se cumpara de la un an la altul daca vrei eficienta la ardere. Daca-l iei toamna si-l bagi verde-n soba, mai mult poluezi decat te incalzesti.
2. In Romania sunt acum aproape 2 milioane mc doboraturi, majoritatea rasinoase. Daca le lasi asa o sa duca la uscarea de catre insecte si a padurilor sanatoase din jur.
3. Somajul in exploatare ar insemna somaj in prelucrare si faliment pt. industria mica de prelucrare care moarta va ramane. Bucuria celor mari care au oricum putere si materie prima din import.
4. Paza padurii se asigura din banii obtinuti din vanzare lemnului. Nu mai tai, nu mai ai bani, nu mai ai paza. La fel si cu plantarile, care se fac din fondul de regenerare, procent din valoarea vanzarilor. Nu mai vinzi, nu mai ai fond de regenerare, nu mai ai cu ce planta.

Cred insa ca este nevoie de o masura pentru detensionarea situatiei. Fiindca tensiunea dintre publicul larg care cere masuri concrete si vizibile pentru stoparea fenomenului taierilor ilegale si cei din sectorul silvic-forestier care au un deficit urias de credibilitate e mai mare ca niciodata.

Avem pe cap si infringementul care ne paste din partea UE fiindca nu gestionam cum trebuie padurile in raport cu obligatiile de mediu asumate de catre Romania.

Masura opririi taierilor in parcurile nationale cred ca e cea mai buna de la care se poate porni reforma.
Este o masura care ar detensiona situatia si ar crea cadrul inceperii reformei sectorului silvic-forestier de care e clar nevoie. Am justificat asta aici si am discutat despre asta cu foarte multi specialisti din domeniile conservarii si silvic-forestier.

Este masura care ar arata o grija a statului roman fata de patrimoniul natural national tratat acum legal in acest mod jalnic.

Pe langa aceasta dezbaterem mai trebuie ca statul sa finalizeze procesul de identificare, evaluare si protejare a padurilor virgine si sa inchida definitiv acest subiect pe care l-a tratat jalnic pana acum. Ne tot invartim in jurul unor studii cand treaba se putea si se poate termina si acum rapid si simplu. Avem datele amenjistice, le avem si pe cele din IFN din care se pot lua padurile peste 120 de ani (cca 500.000 ha), se exclud din ele cele in care s-au facut lucrari consistente in ultimii 30 de ani si cele care sunt deja protejate, se evalueaza restul (probabil vreo cateva zeci de mii de ha) si cele care intrunesc criteriile se introduc in catalogul national si gata, am terminat.

O sa ajute si imbunatatirea SUMAL pe care pare ca autoritatea mizeaza totul, dar nu este destul. SUMAL e un sistem, dar nu si o solutie universala la problemele sectorului. Ca orice sistem, daca primeste date incorecte, genereaza rezultate gresite. Ca si pana acum, fiindca nu e vora de un sistem nou, ci de unul existent de multi ani, care a suferit multe modificari in timp, fara prea multe rezultate notabile exceptand biroctratizarea excesiva si suprareglementarea.
Solutia de la care poate porni reforma este masurarea cat mai exacta a lemnului pentru vanzare la iesirea din padure. Degeaba vrem sa controlam daca nu stim cat lemn intra in piata, vanzarea actuala fiind bazata pe estimarea volumelor prin APV, estimare care porneste din start cu eroare acceptata care ajunge prin masurari si erori succesive la 20%. Lemnul din diferente nu va ajunge niciodata in SUMAL.

Am scris si despre solutii aici si despre situatia padurilor aici.

Haideti sa facem un plan serios de impaduriri

88357342_3024754170901840_9110573856220774400_nAm lansat in 7 martie in P.N. Vacaresti campania OMV Petrom de impadurire a 300 ha (1,5 milioane de puieti), in toata tara ca in Vacaresti nu incap atatia.88316771_3024754254235165_941175429320933376_n
Cu o zi inainte, presedintele, prim-ministrii si ministrul mediului au lansat campania de plantare a 53 milioane puieti, o padure cat o tara.89744210_3024754324235158_897286532912644096_n
Dupa Vacaresti eu cu 3 vecini harnici am plantat in cartier 60 frasini si meri.
E foarte bine ca se canalizeaza tot mai multe eforturi si resurse spre astfel de actiuni.
E foarte bine ca politicienii de la cel mai inalt nivel considera ca plantarea padurilor este o prioritate.
E foarte bine ca sectorul privat si societatea civila au o mare dorinta de a impaduri.
Cred insa ca ne multumim si poate ne amagim cu prea putin. Trebuie sa folosim toate energiile si resursele pt. mai mult si mai bine. Trebuie sa crestem, cum ii arata Doru meu ministrului.89382750_3024754544235136_4444141586183356416_n
Cu totii, impreuna putem mai mult, mai bine, mai repede.
As vrea sa facem un plan de impaduriri care sa sune cam asa: peste 3 ani vom planta 500 milioane de puieti, peste 4 un miliard, peste 5 inca un miliard si tot asa.
De ce? Fiindca 3 ani dureaza sa crestem puietii in pepiniere iar Romsilva produce acum vreo 50 milioane pe an, probabil mai produc si pepinierele private cateva milioane. Deci si sa vrem sa plantam mai mult acum si-n urmatorii ani, nu avem puieti. Dar daca ar fi un plan asumat, pepinierele s-ar extinde si ar produce mai mult. Acum produc cat e cerere pe piata pt. plantarile curente. Iar in Romania se planteaza anual cam 50 milioane puieti, pe cca. 10.000 ha. Iar asta nu creste suprafata impadurita, ci o mentine. Adica puietii aia se planteaza pe hectarele unde s-a taiat la ras, fiindca legea obliga la impadurire in maxim 2 ani de la taiere. Deci se reimpadureste tot cat se taie, minus unde se taie si nu mai reimpadureste nimeni si avem ceva mii de astfel de hectare pustii adunate in ultimii ani.
Unde am putea planta atatia puieti pe atatea hectare? Pai unde nu e padure si se poate face padure. Sunt terenuri degradate care trebuie evaluate, e nevoie de perdele firestiere. Cu astea extindem padurea, blocam carbon in lemn, crestem biodiversitatea, rezolvam probleme sociale si economice si cate si mai cate.
Apoi trebuie sa vedem si unde, ce si cum plantam, ca sa nu facem mai mult rau desi e cu buna intentie. Asta se poate face cu niste principii de buna practica. Ar trebui sa evaluam terenurile din punct de vedere al biodiversitatii, sa nu stricam cu impadurirea mlastini, saraturi sau alte habitate carora unora le par terenuri degradate, sa plantam specii autohtone conform tipului de padure specific zonei, sa acordam resurse nu numai pt. plantare dar si pt. ingrijirea plantatiilor vreo cativa ani pana cand ajung padure si alte reguli simple.
De exemplu vecinii sarbi, care au de vreo 3 ori mai putina padure ca noi (dar procent de impadurire de 31% fata de noi cu doar 26%), si-au propus sa planteze un miliard de puieti. Ei nu-s in UE dar zic ca vor sa se alinieze cu European Green Deal.
Pai noi ramanem la 50 milioane?
Haideti sa facem si noi un plan serios!