Peștera Liliecilor, una dintre rezervațiile naturale din Parcul Național Buila-Vânturarița, este unicat în peisajul turistic românesc.
Aici se întâlnesc geodiversitatea, biodiversitatea și diversitatea culturală.
Peștera e una tectonică, formată pe fracturile asociate faliei Cheilor Bistriței, prin dizolvarea calcarelor jurasice.
Peștera, prin temperatura constantă din galerii, e loc de adăpost, hibernare și maternitate pentru o colonie de lilieci și alte vietăți cavernicole.
În peșteră s-au găsit urme străvechi de locuire. Ea a fost loc de refugiu și adăpost pentru tezaurul mănăstirii Bistrița în timpul năvălirilor din Evul Mediu. Intrarea se făcea prin deschiderea mare, dinspre Cheile Bistriței, pe scări care puteau fi ridicate, cei din peșteră fiind astfel la adăpost.
În peșteră sunt două biserici rupestre, monumente istorice.
Ovidenia, cea mai veche, de peste 500 de ani, a fost construită în jurul anului 1500, prin amenajarea unui fund de galerie, unde este și tainița pentru tezaur și moaștele Sfântului Grigore Decapolitul.
Sfinții Arhangheli a fost construită în 1637, în dreptul deschiderii mari, împreună cu chilia în care permanent, până în 1960, au trăit călugări.
Din păcate bisericile nu au fost restaurate și păstrează urmele și inscripțiile din perioada comunistă, în care peșteră a fost lăsată de izbeliște.
Intrarea în peșteră se face acum printr-o galerie îngustă descoperită târziu, la care se ajunge pe o potecă amenajată, care urcă de la mănăstirea Bistrița.
Peștera este electrificată și poate fi vizitată parțial de primăvară până toamna (în afara perioadei de hibernare a liliecilor și fără galeria coloniei de lilieci), cu ghid de la administrația parcului național sau de la mănăstirea Bistrița.
Este un obiectiv unic, o comoară pentru geodiversitate, biodiversitate, istorie și spiritualitate, din păcate prea puțin prețuit și pus în valoare, așa cum ar merita, ba chiar ignorat, vandalizat și tratat cu nepăsare.
#OlteniadesubMunteGeoparcUNESCO
Florin Stoican 