Peștera Liliecilor – Geoprcul UNESCO Oltenia de sub Munte

Peștera Liliecilor, una dintre rezervațiile naturale din Parcul Național Buila-Vânturarița, este unicat în peisajul turistic românesc.

Aici se întâlnesc geodiversitatea, biodiversitatea și diversitatea culturală.

Peștera e una tectonică, formată pe fracturile asociate faliei Cheilor Bistriței, prin dizolvarea calcarelor jurasice.

Peștera, prin temperatura constantă din galerii, e loc de adăpost, hibernare și maternitate pentru o colonie de lilieci și alte vietăți cavernicole.

În peșteră s-au găsit urme străvechi de locuire. Ea a fost loc de refugiu și adăpost pentru tezaurul mănăstirii Bistrița în timpul năvălirilor din Evul Mediu. Intrarea se făcea prin deschiderea mare, dinspre Cheile Bistriței, pe scări care puteau fi ridicate, cei din peșteră fiind astfel la adăpost.

În peșteră sunt două biserici rupestre, monumente istorice.

Ovidenia, cea mai veche, de peste 500 de ani, a fost construită în jurul anului 1500, prin amenajarea unui fund de galerie, unde este și tainița pentru tezaur și moaștele Sfântului Grigore Decapolitul.

Sfinții Arhangheli a fost construită în 1637, în dreptul deschiderii mari, împreună cu chilia în care permanent, până în 1960, au trăit călugări.

Din păcate bisericile nu au fost restaurate și păstrează urmele și inscripțiile din perioada comunistă, în care peșteră a fost lăsată de izbeliște.

Intrarea în peșteră se face acum printr-o galerie îngustă descoperită târziu, la care se ajunge pe o potecă amenajată, care urcă de la mănăstirea Bistrița.

Peștera este electrificată și poate fi vizitată parțial de primăvară până toamna (în afara perioadei de hibernare a liliecilor și fără galeria coloniei de lilieci), cu ghid de la administrația parcului național sau de la mănăstirea Bistrița.

Este un obiectiv unic, o comoară pentru geodiversitate, biodiversitate, istorie și spiritualitate, din păcate prea puțin prețuit și pus în valoare, așa cum ar merita, ba chiar ignorat, vandalizat și tratat cu nepăsare.

#OlteniadesubMunteGeoparcUNESCO

Galeria izvorului

Galeria principală

Biserica Ovidenia (cca. 1500)

Biserica Sfinții Arhangheli (1637)

Biserica Sfinții Arhangheli (1637)

Poteca de acces de la mănăstirea Bistrița

Castanii seculari de la Bistrița

Castanii seculari de la Bistrița sunt adevărate monumente ale naturii.

Nu se știe exact ce vârstă au, dar se știe că au fost aduși din Grecia și plantați aici, de către călugării care mergeau la mănăstirile din Muntele Athos. Mănăstirea Bistrița are 530 de ani de la ctitorire, deci e posibil ca și castanii să fie de aceeași vârstă.

Cert este că încă fac an de an o mulțime de castane dulci și că sunt spectaculoși în orice anotimp.

#OlteniadesubMunteGeoparcUNESCO

Raport – pădurile Poloniei

Fiindcă m-am enervat tare citind raportul Romsilva publicat recent, pentru anul trecut, de catre ministerul mediului, pun aici un raport despre pădurile Poloniei, peste care am dat prin bibliotecă. E unul sintetic. Găsiți aici și variante mult mai detaliate.

De la titlu, la prezentare grafică, de la informație tehnică tradusă și prezentată pe înțelesul tuturor la temele abordate, raportul e într-o cu totul altă lume față de cel mioritic.

Aflii rapid și vizual despre evoluția pădurilor, caracteristicile ei, proprietate și alte statistici relevante.

Mai întâi se vorbește de evoluția suprafețelor împădurite, biodiversitate, parcuri naționale și conservare și abia după despre industria lemnului, iar asta nu numai referitor la exploatarea forestieră, ci la toată industria, care apropo, e cam la ani lumină de a noastră.

Apoi raportul prezintă date despre importanța lemnului mort pentru biodiversitate și despre managementul forestier sustenabil, despre oferta de trasee pedestre și cicloturistice și cea de campare, despre importanța pădurii pentru sănătate și educație și infrastructura dedicată acesteia. Pădurile din jurul zonelor locuite (8,8) sunt menționate distinct.

Aflăm și despre oferta de vânătoare (la noi asta e cea mai netransparență activitate a unei instituții netransparente) dar și despre comorile pădurilor poloneze de neratat de către vizitatori.

Oare când vom vedea așa ceva de la ministerul mediului, apelor și pădurilor despre mediu, ape și păduri din România?

Ce înseamnă România

Pentru mine România înseamnă în primul rând natura fabuloasă.

România înseamnă cele 13 parcuri naționale și 16 naturale, Delta Dunării, sutele de rezervații și monumente ale naturii, pădurile, râurile, lacurile, pajiștile, peșterile, cascadele, flora, fauna, peisajele.

România înseamnă și oamenii frumoși și ce au creat și crează ei în armonie cu natura: satele, casele și bisericile din lemn și piatră, morile, meștesugurile, poveștile, legendele, tradițiile, bucatele și nu în ultimul rând licorile.

România merită de la toți românii, măcar de ziua ei dată de români, prețuirea și respectul pentru natură.

România are printre cele mai valoroase biodiversități din Europa și poate și trebuie să devină lider european în conservarea naturii, pentru sănătatea, bunăstarea și mândria românilor.

Patrimoniul natural și cultural sunt, alături de oameni, cele mai mari valori ale României.

Întrebări de ziua României

Câteva întrebări de ziua României:

De ce statul nostru se împotmolește rapid și temeinic atunci când e vorba de inițiative bune?

De ce ne e așa de greu să facem ceva bun pentru natură și oameni când la noi împotriva lor se pot face rele atât de ușor?

De ce alergăm după bani și proiecte distructive pentru natură și pentru noi când sunt acum atâtea oportunități pentru fonduri și proiecte de conservare și dezvoltare durabila?

De ce România nu poate deveni lider european al conservarii naturii în folosul oamenilor când suntem țara cu cea mai bogată biodiversitate din UE?

Articol publicat în Green Report

Președintele Asociațiilor Kogayon și Parcul Natural Văcărești, Florin Stoican, ne arată într-un nou articol de opinie scris pentru Green Report de ce sunt parcurile naturale urbane vitale pentru ecosisteme, dar și pentru oameni: 

Guvernul Canadei a anunțat recent că investește 130 milioane de dolari pentru a crea împreună cu partenerii (municipalități, provincii, parteneri locali, organizații de mediu) o rețea națională de parcuri urbane.

De ce? Pentru că parcurile naturale urbane sunt “esențiale pentru conservare, recreere, învățare și sănătate, rolul lor fiind pus în evidență cu atât mai mult în condițiile pandemice”.

În Canada, programul rețelei naționale de parcuri urbane este parte din strategia națională de restaurare a naturii, cu un buget de 2,3 miliarde de dolari, pentru conservarea biodiversității și ținte de a conserva 25% din teritoriu până în 2025 și 30% până în 2030. Comunicatul oficial poate fi citit pe site-ul Guvernului Canadei.

La noi, în Europa, avem exemplul Finlandei, care are o rețea de nouă parcuri naturale urbane, în continuă extindere, primul fiind înființat în 2001.

Rețeaua finlandeză de parcuri naturale urbane este un concept stabilit printr-o lege pentru utilizarea terenurilor și construcțiilor, în anul 2000. Scopul parcurilor naturale urbane este de a conserva în mod integrat spațiul natural și cultural urban. Parcurile naturale urbane sunt parte a planurilor de dezvoltare sustenabilă urbană.

Detalii despre modelul finlandez: europark.org

Cum stăm noi? Păi stăm. Asta deși avem toate premizele și oportunitățile să facem multe și bune, dacă ar vrea și statul nostru asta.

1. Avem o lege a ariilor naturale urbane, blocată în Parlament din primăvara anului trecut. Legea ar crea cadrul înființării de arii naturale urbane, administrării acestora de către municipalități împreună cu parteneri și de a include strategii de biodiversitate în planurile de dezvoltare urbană. Detalii: Legea ariilor protejate

2. Avem un parc natural urban, Parcul Național Văcărești, înființat în 2016, administrat doar un an, apoi lăsat baltă 3 ani de către Agenția Nationala pentru Arii Naturale Protejate, la fel ca toate ariile naturale protejate. Are un regulament neaprobat de către Ministerul Mediului din 2018. Abia acum, recent, administrarea parcului a fost încredințată de către ANANP Primăriei Generale a Municipiului București, în parteneriat cu Asociația P.N. Văcărești, care a înființat parcul și a avut grijă de el cum a putut. Să sperăm că nu vom mai pierde vremea și vom putea să ne reapucăm de treabă. Despre Parcul Natural Văcărești

3. Avem un proiect al societății civile și o Coaliție pentru natură urbană, cu proiecte de arii naturale urbane în 10 mari orașe ale României, cu dorință, interes și implicare atât din partea societății civile, cât și a municipalităților. Detalii pe site-ul Parcului Natural Văcărești

4. Avem asumarea obiectivului rețelei naționale de arii naturale urbane în ultimele programe de guvernare, sperăm să rămână și în următorul și mai ales să se și concretizeze.

Avem susținerea rețelei de către Președinția României. Era cât pe ce să avem rețeaua și în PNRR. N-a fost să fie. Mai întâi au lăsat-o doar declarativ, fără buget, apoi au scos-o de tot.
De ce oare la noi lucrurile bune merg așa de greu?

De ce statul nostru se împotmolește rapid și temeinic atunci când e vorba de inițiative bune?

De ce ne e așa de greu să facem ceva bun pentru natură și oameni când la noi împotriva lor se pot face rele atât de ușor?

De ce alergăm după bani și proiecte distructive pentru natură și pentru noi când sunt acum atâtea oportunități pentru fonduri și proiecte de conservare și dezvoltare durabila?

De ce România nu poate deveni lider european al conservarii naturii în folosul oamenilor când suntem țara cu cea mai bogată biodiversitate din UE.

Problemele pădurilor de ieri și de azi

Dacă citești articole din Revista Pădurilor din perioada interbelică, realizezi că și acum, peste 100 de ani, problemele pădurii sunt cam aceleași.

Acum tehnologia și accesul le expun și mai tare lăcomiei oamenilor.

Pădurile din Masivul Târnovu au fost tăiate masiv în 1903-1905.

În 1928 proprietarii (obștenii din Malaia și Vaideeni), „necunoscând valoarea materialului ce vindeau” au fost păcăliți de „capitaliștii Societății Carpatina”, cărora „le-au vândut deghizat” pădurea seculară de larice, cu 80 de lei/mc, aceasta vânzând apoi cheresteaua foarte valoroasă și apreciată cu 4000-5000 de lei/mc.”

S-au tăiat atunci 4000 de larici bătrâni situați în poziții mai accesibile, mai rămânând în picioare numai câteva exemplare mărturii”.

Exemplarele erau monumentale, ajungând la 2-2,5 m diametru și 65 m înălțime.

S-a documentat o cioată a unui larice de 532 de ani, de pe vremea lui Mircea cel Bătrân.

Exploatarea a fost făcută „fără amenajament și contrar prescripțiunilor codului silvic”, obștile primind amenzi de câteva sute de mii de lei, stinse prin încheierea unei tranzacții de 8000 de lei”.

Cu toate astea, plus un incendiu ulterior, în Târnovu Mare, în 1938, mai supraviețuieseră 250 ha pădure de larice, în care erau 3 varietăți ale speciei, una posibil endemism carpatic.

Finalul articolului, în actualul context, după 83 de ani, e unul trist, tocmai pentru că nu am făcut nimic să mai salvăm ce atunci încă se mai putea.

„Dată fiind importanța masivului de larice de pe munții Târnov și față de vitregia cu care a fost tratat în trecut din cauza inconștienței proprietarilor și nepăsării noastre, pentru a-l feri pe viitor de aceiaș soartă, dacă nu e posibil declararea lui ca monument al naturei, în orice caz merită toată atențiunea și protecția noastră”.

Acum deja e prea târziu. Poate de acum înainte să tragem învățăminte și să păstrăm ce încă mai avem.

România încă mai are un patrimoniu natural extraordinar, pe baza conservării căruia se poate dezvolta ca țară și deveni lider european în ecoturism.

Să dărâmăm un pic mitul împăduririlor

Într-o silvicultură practicată responsabil, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, nu ar trebui să se ajungă la regenerare artificială a pădurii, adică la plantare.

Pădurile din România au fost regenerate în mare parte pe cale naturală, au capacitate mare de regenerare naturală și trebuie păstrat și continuat acest mod de regenerare. Ele sunt astfel mult mai viguroase, mai sănătoase, mai rezistente, mai bogate în biodiversitate și oferă mai multe și mai valoroase servicii ecosistemice decât cele regenerate artificial prin plantare.

E nevoie și de plantări, acolo unde tăierile au fost făcute iresponsabil și pădurea nu se mai poate reface singură, acolo unde vrem să extindem pădurea pe alte suprafețe, sau în plantațiile forestiere.

Pădurile României sunt printre cele mai valoroase din Europa. Atât cele virgine, importante în primul rând pentru biodiversitatea și patrimoniul lor genetic, dar și cele din preajma marilor aglomerări urbane, importante pentru rolul lor social. Toate ne oferă resurse și servicii și de toate trebuie să avem cu toții grijă, mult mai bine decât am făcut-o până acum.

Am vorbit despre asta în acest reportaj, la #secreteleplantelor cu Dana Deac, de la min. 7:45.

Pădurile României sunt printre cele mai valoroase din Europa.

Atât cele virgine, importante în primul rând pentru biodiversitatea și patrimoniul lor genetic, dar și cele din preajma marilor aglomerări urbane, importante pentru rolul lor social.

Toate ne oferă resurse și servicii și de toate trebuie să avem cu toții grijă, mult mai bine decât am făcut-o până acum.

Am vorbit despre asta în acest reportaj, la #secreteleplantelor cu Dana Deac, de la min. 6:20.

Cum e tratat mediul în programul de guvernare?

20 de măsuri benefice dacă ar fi implementate.

Articol publicat în Green Report.

Președintele Asociațiilor Kogayon și Parcul Natural Văcărești, Florin Stoican, a studiat conținutul secțiunii de mediu din ultimul program de guvernare, cu care PNL intenționa să meargă în Parlament, și a scos în evidență 20 de măsuri benefice dacă ar ajunge să fie și aplicate în România: 

Ultimul program de guvernare făcut public este cel al Guvernului Ciucă, depus în Parlament vinerea trecută. Chiar dacă Ciucă și-a depus între timp mandatul, este de așteptat ca liberalii să susțină în linii mari aceleași măsuri și pe viitor.

Dintre cele 420 de pagini ale programului, 13 sunt dedicate mediului. E mult? E puțin? E bine? E rău? Asta depinde pe cine întrebi și la ce raportezi. Dacă ne uităm la programele de guvernare de acum 10 ani, chiar 3 ani, nu prea găsim pe-acolo capitol de mediu, ci doar niște referiri vagi la rezolvarea unor problem de mediu. Așa că raportat la trecutul nu prea îndepărtat, acest program, alături de ultimele două dinaintea lui (Guvernul Cioloș și Guvernul Cîțu), sunt din altă ligă.

Nu aveam cum altfel, doar suntem împinși de la spate de politicile europene care dau o importanță deosebită mediului, prin Green Deal și țintele verzi asumate. Vrem, nu vrem, trenul UE ne duce și pe noi în direcția bună.

Așa că, ultimul program de guvernare, în care se găsesc foarte multe măsuri și propuneri preluate din programul de guvernare al fostei coaliții PNL-USR-UDMR, are un capitol dedicate mediului, împărțit în subcapitolele:

• Combaterea schimbărilor climatice,
• Păduri,
• Managementul apelor și solului,
• Reciclare și economie circulară,
• Situri contaminate și chimicale,
• Biodiversitate și arii protejate,
• Administrația Biosferei Delta Dunării,
• Managementul faunei sălbatice,
• Planurile de management pentru ariile naturale protejate,
• Administrația Fondului de Mediu.

Dintre acestea, am remarcat câteva propuneri bune, referitoare la păduri și conservarea naturii:

1. Strategie forestieră națională. Avem nevoie de o strategie care să fie baza reformei sectorului silvic-forestier și care să se alinieze cu politicile UE în domeniu, mai ales că noi nu avem o strategie forestieră în vigoare. Ministerul Mediului are în derulare un proiect SIPOCA din care trebuia să rezulte o nouă strategie, dar nu se mai știe nimic despre acesta. În 2020 a fost realizată o amplă dezbatere și consultare a factorilor interesați, adunându-se și punându-se la dispoziția ministerului opțiunile celor interesați. Deși ministerul a anunțat că până la sfârșitul anului trecut vom avea o strategie, aceasta tot nu a apărut. Între timp a apărut strategia forestieră europeană, subsecvente celei pentru biodiversitate, deci trebuie să ne alineim și noi.
2. Acces liber în pădure, pe jos și cu bicicleta. Codul silvic actual, dar și alte acte normative, sancționează accesul pe jos și cu bicicleta în afara traseelor marcate și omologate. Practic încălcăm legea dacă ne plimbăm printr-o pădure și din orice motiv ieșim dintr-un traeu turistic marcat și omologat (astea sunt numai în zona montană, de altfel), iar în cazul biciclitului suntem contravenienți oriunde în pădure, de vreme ce nu avem încă un cadru legal de marcare și omologare a traseelor cicloturistice. Principiul trebuie să fie acela al liberului acces, cu restricții acolo și când se impun din motive de protecție și conservare a unor specii și habitate sau pentru siguranța vizitatorilor. Dacă vrem să-i apropiem pe oameni de natură trebuie să-i încurajăm să meargă în natură, nu să-i alungăm.
3. Program național de împădurire este cel propus în PNRR, care propune plantarea a 56.000 ha păduri noi și perdele forestiere.
4. Finalizarea evaluării și protejării pădurilor cu valoare ridicată. E rușinos și criminal pentru patrimoniul național ca la peste 15 ani de la demararea procesului să nu finalizăm evaluarea și punerea sub protecție a pădurilor virgine. Acum avem 62.655 ha înscrise în catalogul național.
5. Interzicerea exploatărilor forestiere în parcurile naționale. Mai jos în program, guvernanții se contrazic, propunând creșterea graduală a zonelor de non-intervenție din parcuri la 75%, conform recomandărilor IUCN. Trebuie pornită măcar această dezbatere. Acum, în jumătate din pădurile parcurilor naționale se poate tăia legal. Iar UE are țintă ca 10% din teritoriu să fie strict protejat, însă România protejează circa 2% în acest moment.
6. Reforma Romsilva. RNP Romsilva administrează aproape jumătate din pădurile țării, cele ale statului, 3,1 milioane ha, plus alte cca, 1 milion ha păduri private. Este o instituție cheie în domeniul pădurilor, care necesită auditare și reformă.
7. Compensații pentru proprietarii de păduri protejate. Nu putem face conservare fără resurse, conservarea are costuri, care trebuie asumate de către stat.
8. Reforma vânzării lemnului, prin trecerea de la estimare la măsurarea lui pentru vânzare, care este esențială pentru eliminarea din piață a lemnului ilegal. La ora actuală estimările, doar prin marja de eroare acceptată, lasă posibilitatea ajungerii în piață a unor mari cantități de lemn nefiscalizat, fără acte. Măsurarea lemnului la ieșirea din pădure e soluția pentru legalizarea pieței.
9. Asumarea țintelor europene de 30% arii protejate și 10% protecție strictă. Noi suntem la 24%, respectiv 2%.
10. Reforma Agenției Național pentru Arii Naturale Protejate și reintroducerea societății civile la administrarea ariilor naturale protejate. OUG 75/2018 a eliminat un sistem care începea să funcționeze, cel al custodiilor ariilor naturale protejate și a pus în loc un monopol al ANANP, o instituție care s-a dovedit lipsită de capacitatea și experiența necesare administrării ariilor naturale protejate.
11. Aprobarea Regulamentului Parcului Natural Văcărești. Regulamentul a fost făcut din 2018 de către Asociația Parcul Natural Văcărești, dar nu a mai fost aprobat, ținând cont că Asociația a fost exclusă din administrarea Parcului, prin aprobarea OUG 75/2018.
12. Aprobarea legii ariilor protejate urbane și realizarea rețelei naționale de arii protejate urbane. Inițiativa legislativă și proiectul rețelei sunt ale societății civile, pornind de la proiectul Parcului Natural Văcărești, în conformitate cu prevederile strategiei UE pentru biodiversitate.
13. Evaluarea populațiilor de carnivore mari prin metode științifice. Trebuie să știm prin metode științifice acceptate câte animale sălbatice avem, înainte de a propune măsuri de management pentru populațiile acestora.
14. Implementarea planurilor de management ale ariilor naturale protejate și armonizarea lor cu alte planuri și programe. Din păcate se vorbește mai mult de revizuirea unor planuri, la fel ca în PNRR, decât de implementare, despre măsuri concrete de conservare.
15. Reformarea Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării. Delta Dunării este cea mai mare zonă umedă a Europei, are nevoie de administrare performantă, aliniată standardelor europene.
16. Reforma sistemului de management al faunei sălbatice, adică vânătoare. Este un mare progres că se renunță la terminologia gen „ocrotiți vânatul!”, e mare nevoie de reformarea acestui sistem total lipsit de transparență.
17. Măsuri de prevenție pentru diminuarea conflictelor om-urs, inclusiv program AFM pentru garduri electrice. E nevoie de prevenție, nu numai de intervenție.
18. Axă de finanțare dedicată conservării biodiversității. Conservarea naturii a fost subfinanțată cronic ani la rând. Asta în condițiile în care 3% din vânzarea lemnului și vânătoare se duc de ani de zile la bugetul AFM. Ar fi normal ca măcar acești bani să se reîntoarcă pentru protecția pădurilor și faunei.
19. Reorganizarea AFM pentru finanțările din PNRR. Din păcate AFM rămâne captiv programelor Rabla.
20. Renaturarea terenurilor degradate și restaurarea zonelor inundabile.

Am ales 20 de măsuri bune, mai sunt și altele, mai sunt și bâlbe, mai sunt și măsuri ancorate în trecutul politic invaziv și distructiv pentru natură. Dar e mul mai bine ca până acum.

Și mai e ceva: de la programele de guvernare la punerea lor în practică e cale lungă. Iar românii, inclusiv politicienii, s-au învățat ca aceste programe să fie niște hârtii de care toată lumea uită imediat ce guvernul se instalează. Să sperăm că ajungem să și vedem puse în practică măsurile bune, nu numai să ne mulțumim că scrie de bine prin programe și strategii. Dar asta depinde și de noi, să-i tragem de mânecă pe politicieni, până se învață să și facă ceea ce zic și ne promit în programele de guvernare.

Tratează autoritățile de mediu conservarea naturii cel puțin la fel ca vânătoarea?

RNP Romsilva participă zilele astea la Budapesta, cu un stand al României, la un important eveniment global dedicat vânătorii: ”One with Nature – World of Hunting and Nature Exhibition” – https://onewithnature2021.org/en

Trofee, animale împăiate, brazi, folclor, normal pentru un astfel de eveniment.

Bugetul alocat pentru participare de către Romsilva a fost de 500.000 euro, dar am înțeles ca s-a cheltuit jumătate (https://andreiciurcanu.ro/…/delegatia-romsilva-a…/).

În ziua dedicată României, au fost acolo ministrul mediului (https://www.facebook.com/1529078100746377/posts/3019065968414242/), conducerea Romsilva (https://www.facebook.com/1796777377209154/posts/3006154796271400/) și alți oficiali.

Fiindcă RNP Romsilva administrează pe langă fonduri de vânătoare (puține, sub 15%, fiindcă grosul sunt administrate de către asociații vânătorești private) și 22 parcuri naționale și naturale, i-am întrebat pe ei și pe cei de la Ministerul Mediului dacă tratează cel puțin la fel de important conservarea de care sunt responsabili, cum tratează vânătoarea:

– Ați participat la congresul Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN) de la Marsilia din septembrie 2021 (https://www.iucncongress2020.org/)?

Vă spun eu: nu au fost. Cum nici la Convenția Ramsar găzduită de România în 2012 nu a fost vreun oficial de la mediu, deși trebuia doar trecută strada la Palatul Parlamentului, sau însoțiți înalții oficiali Ramsar la vizita din ce avea să devină ulterior P.N. Văcărești.

Ideea e că ar trebui ca instituțiile de mediu, în frunte cu ministerul, să trateze conservarea naturii cel puțin egal cu vânătoarea.

Aș vrea să văd și o acțiune de această talie dedicată parcurilor, în care să fie investit atât de mult și care să fie tratată măcar cu aceeași importanță de către conducerile RNP și MMAP.